Călătorie în timp, la Muzeul de Artă Populară din Constanța

Muzeul de Artă Populară Constanța propune publicului vizitator o călătorie în timp, în satele dobrogene din urmă cu peste jumătate de veac, pentru a descoperi ocupațiile de altădată ale locuitorilor din acest ținut, fie ei români autohtoni, români balcanici (aromâni), bulgari, turci, tătari, ruși lipoveni sau chiar țigani nomazi.
 
Această călătorie simbolică în trecut este prilejuită de expoziția „Gospodăria tradițională din Dobrogea”, care se dorește o reconstituire a satului de odinioară, prin intermediul obiectelor din colecțiile muzeului constănțean, achiziționate în urma cercetărilor de teren din anii 1974-1980, obiecte păstrate de țărani de-a lungul altor zeci de ani.
 
Pregătirea firelor și realizarea țesăturilor de interior sau a pieselor de costum (de lucru sau de sărbătoare) la războiul de țesut era o preocupare a femeilor dobrogene de altădată. Din mâna harnicelor femei dobrogene, indiferent de etnie, ieșeau valuri de țesături de culori diferite, vopsite natural, metraje de bumbac și borangic, folosite la realizarea hainelor, ștergarelor și a altor țesături, piese de port, textile pentru decorarea interiorului sau pentru uzul gospodăresc. Roata de tors, la fel ca și războiul de țesut, amplasat întotdeauna la fereastră, la lumină, erau nelipsite din casele tradiționale din Dobrogea.
 
Dacă femeia se preocupa de spațiul intim al casei, țăranului, fie el român, bulgar sau tătar, îi reveneau, în mod special, activitățile gospodărești din exterior. Activitățile specifice agriculturii sunt evocate prin obiectele folosite la munca câmpului, printre care și un plug de fier și o grapă, la care se înhămau caii sau boii.
 
În ceea ce privește creșterea animalelor, păstoritul ocupă un rol special. Pentru a ilustra această activitate, expoziția prezintă obiecte din inventarul pastoral (vase din lemn, linguri, linguroaie, cofe, bote) și evocă, prin piese de port, portretul unui păstor aromân (picurar), îmbrăcat cu haine de lână, cu traista de merinde. Nu îi lipsesc bâta ciobănească (cârlibana), nici lanțul de care era prins briceagul (custura) cu care cresta și inciza bâta sau transforma bucățile trainice de lemn, găsite în drumurile sale, în linguri sau fluiere.
 
Rușii lipoveni sunt cei mai potriviți pentru a ilustra una dintre ocupațiile ancestrale ale celor care trăiesc lângă ape: pescuitul. Țăranul lipovean, îmbrăcat în cămașa de lucru (rubașkă), cu brâul (pois) încingându-i mijlocul, era cel care făcea plase de pescuit, pentru uzul propriu, dar și pentru a le vinde celor care aveau nevoie de ele.
 
Atmosfera satului de altădată era întregită de prezența țiganilor nomazi, constituiți în șatre. Îmbrăcați în veșminte viu colorate, ei erau cunoscuți ca meșteri în transformarea argintului și a altor metale în bijuterii, în făurirea vaselor trainice de uz gospodăresc din aramă și cositorirea lor.
 
Dobrogea de odinioară, cu toată bogăția sa de tradiții și culoare, vă așteaptă printre exponatele de la Muzeul de Artă Populară din Constanța, începând cu luna lui Mărțișor și până la mijlocul acestei toamne.

Scoarţe româneşti din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanţa