Mircea Cărtărtescu - „Literatura este una dintre ultimele mele priorități“ (galerie foto)

Cel mai tradus scriitor român contemporan, Mircea Cărtărescu, a fost prezent, luni, la Constanța, pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“. 
 
După rostirea Laudatio-ului de către prof. univ. dr. Angelo Mitchievici, autorul trilogiei „Orbitor“ a mărturisit că este „o onoare deosebită, total neașteptată, și de aceea cu atât mai prețioasă“ să primească din partea Universității „Ovidius“ primul titlu de Doctor Honoris Causa din cariera sa de profesor universitar și scriitor. „Primesc acest titlu cu toată recunoștința, ca pe una dintre cele mai prețioase dovezi de apreciere și încredere din întreaga mea carieră“, a mai spus Cărtărescu.
 
El a vorbit și despre literatura văzută ca experiență personală: „De-a lungul anilor, literatura a fost coloana vertebrală a vieții mele, marele pariu cu mine însumi și domeniul care mi-a adus cele mai mari bucurii. Câteva dintre paginile scrise de mine, foarte puține, au fost biletul cu care mi-am plătit călătoria în viață. Fără ele aș crede azi că am trăit degeaba. Pe lângă literatură, am avut mereu însă multe alte preocupări, curiozități, aventuri intelectuale“.
 
Conferința cu tema „Liniile de forță ale poeziei de azi“, pe care a susținut-o apoi în aula Bibliotecii Universitare „Ioan Popișteanu“, a fost presărată cu amintiri din adolescența scriitorului, dar și cu reflecții despre artă.
 
„Eu sunt un copil născut pe asfalt, în Colentina de nu prea bună reputație, din părinți foarte simpli. Nimeni din toată familia mea, de trei-patru generații încoace, nu a fost un intelectual. Au fost mai întâi țărani și apoi simpli muncitori“, a subliniat scriitorul.

O catedrală cu pereți din cărți bune și tone de cărți proaste

Acesta a dat și o definiție personală a literaturii: „Literatura nu este o grămadă de cărți. Literatura nu înseamnă să citești un morman de cărți. Literatură înseamnă un sistem de cărți în care fiecare carte are poziția sa puternică și privilegiată. (...) Dacă ar lipsi o singură carte din biblioteca mea interioară, tot acest sistem s-ar modifica dramatic. Cărțile nu mai contează ele însele, contează tensiunea dintre cărți. Am început să-mi dau seama, încetul cu încetul, că aceste cărți creează un edificiu, ca un fel de catedrală, un centru al lumii (...), o catedrală cu pereți din cărți bune, dar care cuprinde și cărțile proaste, deoarece orice construcție este o alternanță de plinuri și de goluri. Dacă în această catedrală nu ar exista tonele de cărți proaste, nu ai putea intra în ea, pentru că ți-ar lipsi locurile prin care ai putea pătrunde printre zidurile de cărți bune. Eu am avut întotdeauna, paradoxal, o mare apreciere pentru cărțile proaste, pentru această Golgotă uriașă pe care se construiește cultura“.
 
După o sesiune de autografe prelungită, autorul „Solenoidului“ a participat la o conferință prin presă în care a oferit răspunsuri, sub formă de cugetări, prin intermediul cărora s-a relevat omul Mircea Cărtărescu, profesor, scriitor, soț, tată.
 
Cărtărescu a dezvăluit că scrie numai pe caiete, doar atunci când are inspirație, deși a mărturisit că are o și disciplină a scrisului: „Eu scriu numai de mână, numai în caiete, fără să șterg nimic niciodată și fără să adaug niciodată nimic. Toate romanele mele, inclusiv «Orbitor», care are 1.500 de pagini, a fost scris în felul acesta, fără nicio modificare. E prima mână. Faptul că scriu de mână mă încurajează să nu șterg. Mie îmi plac manuscrisele curate“.

„Cu unele din textele care sunt în manualele școlare nu mă mândresc“ 

Referitor la manualele școlare, scriitorul, care este și profesor de la 24 de ani, a mărturisit: „Nimeni nu mi-a cerut niciodată, din cei care alcătuiesc manuale, să-mi dau cu părerea în privința textelor care intră. Acordul mi l-au cerut, dar au ales ce au vrut ei întotdeauna. Cu unele din textele care sunt în manualele școlare nu mă mândresc. Puteau fi alese texte mai bune. (...) Sunt texte care nu se potrivesc cu vârsta copiilor, cu psihologia lor“.
 
Deși a catalogat manualele de literatura română ca fiind foarte conservatoare, Cărtărescu a menționat că nu se poate renunța la clasici. „Azi există 7.000 de scriitori în România, dintre care 3.000 în Uniunea Scriitorilor. Câți dintre aceștia vor mai fi cunoscuți peste 20 de ani? Foarte puțini. Sita cerne bine de tot. Dar peste 100 de ani? Trei sau patru. Aceasta e tragedia. Timpul mănâncă și macină toată activitatea noastră frenetică. Așa și din sute de scriitori care existau în vremea lui Eminescu s-au selectat cei trei-patru clasici pe care îi știm cu toții“, a spus scriitorul.
 
A vorbit și despre cadrele didactice, de azi și dintotdeauna: „Eu cred că profesorul sfințește locul în învățământul românesc, iar acolo unde este un profesor bun, de vocație, inimos, căruia îi pasă de elevii lui, se cunoaște foarte bine. Un astfel de profesor poate face foarte multe lucruri pentru copii, ajutându-i din toate punctele de vedere“.

„Literatura se rescrie de fiecare cititor“

Referitor la lectură, omul de cultură a subliniat: „Cărțile îți cer răsuflare, îți cer participare, sunt interactive (...) Literatura se rescrie de fiecare cititor. De aceea, ea impune inteligență, creativitate, participare. E cea mai intensă experiență dintre toate pe care le avem cu artele“.

„Copiii de azi sunt copiii ecranelor“

Împătimit al lecturii clasice, Cărtărescu nu respinge tehnologia, într-o epocă dominată de ecran: „Copiii de azi sunt copiii ecranelor. Pentru ei, pagina nu mai semnifică foarte mult, fiindcă nu seamănă cu un ecran. Dacă sunt tentați să citească, citesc tot pe device-uri. Citesc pe telefon sau pe tabletă. E bine și așa“.
 
Considerându-se prea tânăr pentru a se gândi la prestigiosul premiu oferit de Academia Suedeză, autorul „Solenoidului“ a spus: „Premiul Nobel e ca și cum ar fi dat de zei, nu de oameni. (..) Nu există candidați propriu-zis la Premiul Nobel. Totul e învăluit în ceață și mister. Unul dintre cei 100 de mari scriitori care există azi în lume îl primește. Nimeni nu știe de ce el și nu alții“.

 „Când scriu literatură, mă izolez, când mă înfurii, ies în Piață“ 

„Când scriu literatură, mă izolez, atât cât mă pot izola, deoarece am familie, iar când mă înfurii, ies în Piață“, a mai spus Cărtărescu, explicând că scriitorul este, înainte, și cetățean, și o ființă etică, ce crede în adevăr și luptă pentru el.

„Solenoid“, 50 de pagini de vise reale

Scriitorul a mărturisit că este un mare visător și că-și notează toate experiențele onirice, în prezent strângând în jurnal 700-800 de vise pe care le-a avut de la 16 ani până în prezent. Mai mult, a recunoscut că trăirile din somn sunt surse de inspirație pentru scrierile sale. „Mama, în fiecare dimineață, ne povestea mie și surorii mele ce visa peste noapte. Avea niște vise... Ceva extraordinar“, a spus Cărtărescu. „Dacă mă trezesc într-o dimineață și nu am visat nimic, sunt foarte dezamăgit, dezolat. (...) Romanul «Solenoid» are câteva secțiuni întregi numai de vise, de vise reale. Sunt vreo 50 de pagini de vise“.
 
Întrebat dacă are o disciplină a scrisului, Cărtărescu a spus: „Eu sunt, în general, un om disciplinat, nu în sensul nemțesc, mai curând un om cu simțul datoriei. Totdeauna mi-am făcut datoria în toate domeniile în care am activat: soț, tată, profesor, jurnalist, autor. Nu am făcut superficial lucrurile. M-am implicat cu toată curiozitatea în fiecare lucrușor mărunt pe care l-am făcut (...). Să găsești timp e o problemă pentru orice om contemporan. Iar prioritățile mele sunt ca ale oricărui om. Literatura este una dintre ultimele mele priorități. Sunt mai preocupat să-mi duc copilul la școală, în fiecare zi, sau să-mi plătesc facturile. Dacă-mi mai rămâne timp, scriu și literatură“.
 
Referitor la preferințele sale literare, el a spus: „Arghezi este eroul meu în literatura română. Este scriitorul pe care eu îl admir superlativ. Cred că a fost figura dominantă a secolului XX în literatură. Din păcate, e total intraductibil“.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citește și:

Mircea Cărtărescu este la Constanța. Primește titlul de Doctor Honoris Causa (galerie foto)

Mircea Cărtărescu conferențiază, luni, la Constanța, la universitatea care-i decernează titlul de Doctor Honoris Causa