Maestru al literelor și cifrelor. 128 de ani de la nașterea lui Ion Barbu, cel care a fost evocat de dobrogeanul Pericle Martinescu

• Cariera sa ca poet începea în anul 1919, la revista literară „Sburătorul”

• În perioada 1914-1921, el a studiat la Facultatea de Științe din București, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii Primului Război Mondial

• Despre el, Pericle Martinescu spunea că, a fost singurul poet de la Mihai Eminescu care s-a diferențiat în această breaslă

Ion Barbu s-a născut la Câmpulung-Muscel, pe data de 18 martie 1895.

El a fost renumit ca poet, dar și ca matematician, în acest domeniu fiind cunoscut și ca Dan Barbilian, numele lui de botez.

În literatură a rămas unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, fiind un reprezentant al modernismului literar românesc.

În perioada liceului, Dan Barbilian și-a descoperit înclinațiile atât spre arta de a scrie texte, cât și spre știința numerelor.

În perioada 1914-1921, el a studiat la Facultatea de Științe din București, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.

În timpul conflagrației și-a satisfăcut serviciul militar.

În perioada 1921-1924 și-a continuat studiile în matematică în Germania, mai precis în orașele Gottingen, Tubingen și Berlin.

În anul 1929 și-a susținut teza de doctorat în matematică, iar mai târziu avea să participe la diferite conferințe internaționale de matematică, cum ar fi Congresele Internaționale de Matematică de la Praga (1934), Hamburg (1936), Oslo (1936) și Gottingen și Viena (1938).

Cariera sa ca poet începea în anul 1919, la revista literară „Sburătorul”. Dan Barbilian și-a ales pseudonimul de Ion Barbu la îndemnul lui Eugen Lovinescu.

În timpul liceului l-a cunoscut pe Tudor Vianu, de care avea să-l lege o lungă prietenie.

Debutul său literar a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promitea lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian își descoperea talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.

Ion Barbu este autorul unor volume ca: „După melci”, „Riga Crypto și lapona Enigel”, „Domnișoara Hus”, „Isarlâk” sau „Joc secund”.

Scriitorul dobrogean Pericle Martinescu îl evocă în mai multe rânduri în cărțile sale pe Ion Barbu/Dan Barbilian, căruia i-a fost, pentru scurtă vreme, student la Facultatea de Științe a Universității București. Mai jos, redăm un fragment din „Jurnal intermitent”, unde autorul îi recunoaște poetului Ion Barbu unicitatea, mărturisind că și-ar fi dorit să-i urmeze exemplul, să rămână și el la fel în literatură, singular prin originalitate și timbru inconfundabil

„De altfel, literatura noastră, română, poezia în speţă, dar şi celelalte genuri, se desfăşoară pe o linie mai mult sau mai puţin univosă, chiar când e făcută de poeţi foarte diferiţi. De la Vasile Cîrlova până la Nichita Stănescu s-au scurs fluvii de poezie, folosindu-se un limbaj mai mult sau mai puţin alambicat, dar confinat între graniţele unor convenţii ce nu depăşesc o anumită normă, chiar atunci când sunt manipulate, stilistic, «necuvintele». Între aceste fluvii de lirism, după părerea mea; se detaşează, într-un secol, de la Eminescu încoace, unul singur între poeţi: Ion Barbu. Ca el n-a mai scris nimeni, ca el n-a mai văzut nimeni. El e absolut personal, în pofida legiunilor de imitatori ce i-au urmat.
Exemplul lui m-a obsedat întotdeauna. Opera lui (40 de poezii) mi s-a impus cu putere.

Aşa aş fi vrut să fac şi eu. Aşa aş fi vrut să trec şi să rămân şi eu în literatură. Am încercat acest lucru, mai bine zis am năzuit, însă totul a rămas un deziderat. Am publicat un roman de o tonalitate şi o viziune ce nu pot fi imitate. Am reţinut 39 de poezii în Insula Şerpilor (manuscris), care pot să pară ciudate, desuete, totuşi definesc o configuraţie existenţială. Am semnat nenumărate eseuri şi articole unde gândirea se îmbină cu lirismul şi interpretarea lumii exterioare e grefată pe combustiunile universului interior. E destul? E prea puţin? În esenţă, e o mărturie. Cantitatea nu contează. Vibraţia interesează.”


Ion Barbu a decedat la vârsta de 66 de ani, pe 11 august 1961, în București.


Citește și:

#DobrogeaDigitală „Ca el n-a mai scris nimeni, ca el n-a mai văzut nimeni”

#DobrogeaDigitală In memoriam Ion Barbu – „Nu-mi venea să cred mă aflam în preajma poetului şi matematicianului”