Comorile Constanţei Moscheea Regală „Carol I“ şi covorul din insula dispărută

Ţinutul dobrogean şi, în special, vechiul Tomis, cale comercială şi de acces din cele mai vechi timpuri, a fost casă pentru multe naţionalităţi şi pentru numeroase culte religioase. Aflat de sute de ani sub dominaţie otomană, pământul pe care umblăm noi, urmaşii tuturor celor care au poposit şi au rămas la Pontul Euxin, păstrează comori cărora, de multe ori, nu le ştim valoarea.

Comunitatea musulmană din România deţine, în Constanţa, cea mai mare moschee din ţară. Şi nu numai atât. Clădirea are o istorie frumoasă, este monument arhitectonic şi este, de fapt, cel mai potrivit exemplu al bunei convieţuiri dintre creştini şi musulmani pe aceste meleaguri.

Iusuf Muurat, Muftiul Cultului Musulman din România, ne spune că Moscheea Regală „Carol I“ este cel mai mare lăcaş de cult musulman din România. Construcţia sa a fost începută în anul 1910, la iniţiativa Regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din oraş. Lucrările s-au încheiat în anul 1913, iar inaugurarea a avut loc în prezenţa familiei regale pe 31 mai, acelaşi an.

Având o arhitectură specifică stilului moscheilor şi geamiilor din Turcia, marea moschee este un edificiu simplu, fiind realizat din beton armat în stil egipteano-bizantin şi cu unele motive arhitecturale româneşti. De altfel, arhitectul a călătorit în Turcia pentru a se documenta pentru acest proiect. Este prima clădire din România la construirea căreia s-a folosit beton armat. Cupola şi minaretul sunt construite integral din acest material.

 Chemarea la rugăciune, modernizată, dar live

 Din albumul „Moscheea Regală Carol I. Constanţa 1910-2010“, avându-i ca autori pe Doina Păuleanu şi Virgil Coman, aflăm că moscheea a fost ridicată pe locul fostei geamii Sultan Mahmud, construită în perioada 1822 - 1825, ctitor fiindu-i comandantul oraşului Constanţa, Hafuz Hussein Paşa.

În 1909, ziarul Conservatorul de Constanţa menţiona: „În oraşul nostru se va începe în curând clădirea unei moschee. În urma iridelei imperiale prin care fostul sultan a recunoscut în 1905 naţionalitatea română din Turcia, guvernul român a hotărât construcţia acelei moschee. Ea va costa 200 mii lei. Planurile sunt făcute de dl arhitect V. Ştefănescu şi întreprinderea construcţiunii a luat-o dl. inginer I. Niculcea.“ Pe 18 mai 1905, Adunarea Deputaţilor votase un buget iniţial de 120.000 de lei. Arhitectul Victor Ştefănescu şi-a pus semnătura pe lucrări importante pentru Constanţa, cum ar fi casele Ecsarhu, Pariano şi Cănănău. Arhitectul a primit această lucrare după ce autorităţile constănţene au vizitat Pavilionul Dobrogei de la Expoziţia Naţională din 1906. Pavilionul, proiectat de arh. Victor Ştefănescu, avea forma unei moschei. De altfel, Ştefănescu a fost chiar arhitectul-şef al Expoziţiei din acel an.

Minaretul Moscheii „Carol I“ are înălţimea de 47 m, iar scara interioară numără 140 de trepte, în spirală, până la locaşul muezinului de unde se anunţa ora de rugăciune în trecut.

„Din acest motiv minaretul este atât de înalt, pentru ca muezinul să poată fi auzit de către toţi oamenii din zonă. În zilele noastre, Ezan-ul, chemarea la rugăciune, se face de cinci ori pe zi, folosind aceleaşi cuvinte, însă, odată cu avansarea tehnologiei, se folosesc amplificatoare. În ciuda credinţei generale, muezinul cheamă credincioşii prin viu-glas, chemarea la rugăciune nefiind înregistrată.

Credincioşii musulmani au cinci rugăciuni obligatorii zilnice: de dimineaţă, de prânz, de amiază, de seara şi de noapte“, ne mai spune Iusuf Muurat, Muftiul Cultului Musulman din România.
 
Abluţiunea, purificarea trupului înainte de întâlnirea cu divinitatea
 
Ritualul, interesant şi păstrat cu sfinţenie de sute de ani, presupune curăţarea trupească şi spirituală în faţa divinităţii. Niciun musulman nu se roagă fiind murdar, iar abluţiunea, curăţarea trupească, este o parte importantă a ritualului. Aşa cum greşit este crezut, musulmanii nu se spală doar pe picioare înainte de rugăciune, ci îşi purifică mare parte din corp. „Nu putem merge în faţa divinităţii cu trupul murdar. Ritualul de abluţiune este strict şi trebuie făcut înainte de fiecare dintre cele cinci rugăciuni zilnice. La începutul ritualului se rosteşte intenţia de a lua abluţiunea, după care se spune «Mă adăpostesc la Allah de Satana cel alungat în numele lui Allah, cel milostiv îndurător». Apoi, musulmanul se spală de trei ori pe mâini, până la încheieturi, după care se ia de trei ori apă în gură, cu mâna dreaptă, şi se scoate. Apoi se trage apă pe nas de trei ori, iar când se suflă nasul, se curăţă cu mâna stângă. Faţa se spală cu ambele mâini, mai exact porţiunea cuprinsă între frunte şi nodul gâtului şi, în lateral, porţiunea cuprinsă între cei doi lobi ai urechii. Nu trebuie să rămână nicio bucată uscată. Urmează spălarea mâinilor: mâna stângă spală de trei ori braţul drept până la cot şi cu patru degete deasupra cotului, după care se spală mâna stângă, în acelaşi mod. Palmele ude se trag peste păr, se curăţă interiorul urechilor cu degetele arătătoare şi mari, dar şi după ureche. Ceafa se spală cu dosul palmelor, mai exact cu degetele rămase curate după spălarea urechilor. Urmează spălarea, de trei ori, a piciorului drept, începând cu degetele, interiorul degetelor şi apoi tot piciorul, împreună cu gleznele. Urmează piciorul stâng. La slujbă pot participa atât femeile, cât şi bărbaţii. Însă bărbaţii se roagă la parter, pe când femeile au o încăpere la etaj“, ne explică Muftiul Cultului Musulman.
Există şi relatări cu privire la acest ritual. Ebu Hureyra relatează că l-a auzit pe profetul Muhammed spunând: „Ce spuneţi, dacă cineva ar avea în faţa uşii sale un râu şi acea persoană s-ar spăla de cinci roi pe zi, ar mai rămâne vreo urmă de murdărie?“ Companionii săi au răspuns: „Asupra acelui om nu va mai rămâne nicio urmă de murdărie.“ Profetul Muhammed, pace şi binecuvântare fie asupra sa, le-a răspuns astfel: „A-ţi face cele cinci rugăciuni zilnice este la fel. Dumnezeu, împreună cu cele cinci rugăciuni zilnice, te lasă fără de păcat.“

Pentru musulmani, vinerea este zi sfântă, aşa cum este duminica pentru creştini, iar de-a lungul anului, se sărbătoresc cinci nopţi luminate: Mevlid Kandili, Regaib Kandili, Mirac Kandili, Berat Kandili şi Kadir Gecesi.

Calendarul fiind strâns legat de mişcarea de revoluţie a Terrei, sărbătorile au, de la an la an, o altă dată.

Covorul fermecat

Revenind la monumentul arhitectonic, comoară a Constanţei, Moscheea Regală „Carol I“, nu putem să nu remarcăm minunata pictură murală, dar şi covorul vechi de peste 200 de ani, cel mai mare dintr-un lăcaş de cult din ţara noastră. Acesta a fost primit ca donaţie din partea statului turc, provine din Insula Ada Kaleh, are 140 de metri pătraţi şi peste 490 de kilograme. Covorul, lucrat manual timp de 17 ani în renumitul centru de artizanat Hereke din Turcia, a fost proprietatea sultanului Abdul-Hamid al II-lea. În trecut, covorul a aparţinut Geamiei din Ada Kaleh, un lăcaș de cult islamic construit în 1722 pe insula Ada Kaleh, iar la Constanţa a ajuns în 1965.
Moscheea „Carol I“ are un sistem de încălzire german, revoluţionar pentru vremea la care a fost făurit, care i-a uimit specialiştii epocii moderne.
Lăcaşul de cult are două părţi, o curte interioară cu două porticuri, în care credincioşii se pot adăposti şi pot urma ritualul abluţiunii, şi moscheea propriu-zisă.
Clădirea-simbol este nu numai o comoară a oraşului nostru, ci şi o atracţie pentru turiştii veniţi din întreaga lume. Iar priveliştea din minaret este greu de găsit în altă parte.
 
Imaginile fac parte din colecţia arhitectului Radu Cornescu şi din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale
 
Sursa: voceaconstantei.ro