Muzeul de Artă Constanța va găzdui o expoziție de pictură realizată de Gabriela Aniței

,,Simbol al iubirii eterne și al incertitudinii, marea este unul dintre cele mai pictogene motive vizuale, preluate de Gabriela Aniței cu responsabilitatea artistei care, recurgând la un subiect atât de îndrăgit de plasticieni, a trebuit să redefinească printr-o implicare logică, structuri compoziționale caracteristice și unitare, într-o serie de lucrări cu efecte suprarealiste, în care imaginația să îi faciliteze accesul la un tărâm utopic. Aici, impresia de tridimensional a formelor evocate într-un spațiu bidimensional, nu exclude recursul la planuri sintetice de culoare și la crearea impresiei de contemplare insistentă asupra naturii, implicând subiectul recognoscibil și permițând privitorului să descopere o desenatoare și o coloristă de mare calitate. Însă, această impresie vine în urma recursului la detaliu, pentru că lucrările nu sunt alcătuite din multe elemente, formele din natură fiind analizate prin numeroase pensulații, care denotă o expresivă picturalitate. Aceasta vibrează suprafața alcătuită din efecte de volum și perspectivă, din centre de interes conferind greutate plastică suprafeței pictate și din probleme de cromatologie, admirabil rezolvate, menținute în spectaculosul registru al culorilor când grizate, când pastelate.
Chiar dacă tablourile sale se referă strict la un element marin asociat cu o trăire vizând labirinturi interioare, acesta este doar pretextul unor acumulări emoționale, exteriorizate prin evocatoare suprapuneri tonale, unde descoperim lumi neștiute ale peisajului interior al artistei. Întotdeauna privirea noastră este condusă spre nucleul reprezentării, spațiul real devenind o componentă a imaginației și diseminându-se într-o abordare implicită a unor idei. Aspectul general al lucrărilor sugerează astfel monumentalitate, iar detaliul formal devine un ecou al tărâmurilor ce aparțin spiritului. Artista se încarcă de energie pozitivă, metamorfozându-și gândurile într-o ecuație vizuală specifică, unde descoperim senzația de tăcere, de regăsire a stărilor de liniște și așteptare a acelui ceva care să refacă trasee de introspecție și modelare pozitivă a ființei sale.
Rămânând în registrul afectiv al contemplării, lucrările Gabrielei Aniței păstrează o structură modernă a compoziției, având în subsidiar criterii de școală, pe care ochiul le percepe imediat. Aspectul general al imaginii este bine calculat, cromatica este așezată în contextul armoniei depline, lăsând tușele să înnobileze cu efectele lor de picturalitate suprafața generoasă a pânzei. Registrele structurale potențează gândurile omului contemporan, care își creează un corset protector față de ambientul societății în care trăiește, izolându-se și creând în sine o sferă intangibilă de către inadvertențele care vin spre acesta. 
Dorința de bine și frumos, echilibrul dintre natură și individ, speranța și puterea de a visa, sunt incluse unei abordări care pune față în față rațiunea cu partea metafizică a ființei”, a spus Ana Amelia Dincă, critic de artă.