„Pentru omul normal, masca e un mijloc de adaptare, pentru decadent, inadaptabil prin definiție, masca e o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos“. Mateiu Caragiale

Mateiu Caragiale s-a născut pe 25 martie 1885 la București și a decedat pe 17 ianuarie 1936. A fost un mare istoric al heraldicii, poet și scriitor român, dar și primul fiu al lui Ion Luca Caragiale.
 
„Grădinele amăgirii
„Grădinele amăgirii
te-așteaptă-acolo unde
Apusa tinerețe s-a ofilit de dor,
Și apa ce-ațipește, în luciu-i
rânjitor,
Visările-ți oglindă
și-ncheagă-ale ei unde”.
 
Născut într-o familie de intelectuali, fiind fiul marelui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu, i-a fost insuflată pasiunea pentru cultură și artele frumoase, însă Mateiu a fost atras de heraldică - știința istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, ale unui oraș, ale familiei sau corporației. Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă. Din heraldică se desprind arta heraldică și știința heraldică.
 
Pe lângă heraldică, Mateiu Caragiale a fost atras și de genealogie. A fost interesat să își caute strămoșii, pe care îi credea aristocrați.
 
Pleacă la Berlin la vârsta de 19 ani, să studieze dreptul, însă abandonează studiile. Revine în București în toamna anului 1907, unde, din nou încearcă o perioadă să promoveze examenele Facultății de Drept, pe care le abandonează definitiv. În 1912 publică, sub atenta observare a tatălui său, Ion Luca Caragiale, poeziile „Clio”, „Lauda cuceritorului”, „Prohodul războinicului”, „Noapte roșie”, „Călugărița”, „Înțeleptul”, „Cronicarul”, „Domnița”, „Curțile vechi”.
 
Debutul său propriu-zis s-a petrecut în anul 1921, când în revista „Viața Românească” i-a apărut povestirea „Remember”. Activitatea ca scriitor a început-o în 1916. Scrie cartea „Craii de Curtea-Veche” pe care o finalizează în 1928. În același an, pentru meritele sale primește, la 1 mai, premiul Societății Scriitorilor Români.
 
În anul 1929 lucrează la romanele „Sub pecetea tainei” și „Soborul țațelor”. În anul 1933, Mateiu Caragiale definitivează două lucrări de heraldică, „În chestia unei aberații” și „O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor”, ultimul titlu fiind o adevărată proză artistică.
 
Mateiu Caragiale a scris și poezii, dar care au văzut lumina tiparului relativ târziu. Toate scrierile sale în versuri au fost strânse în romanul „Sub pecetea tainei”, pentru care a primit multe aprecieri. „Pajere” este un alt volum de versuri al fiului lui Ion Luca Caragiale.
 
Textele sale heraldice au fost extrem de documentate și dezvoltate, la fel ca și însemnările sale istorice, însă acestea au fost destinate doar uzului personal și nu publicate pentru publicul larg.
 
Aureliu Goci spunea despre Mateiu Caragiale: „Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară, se comportă ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de nouă secole, care, firește, nu înregistrează niciun prieten, are numai inamici și supuși”.
 
Lui Mateiu Caragiale îi plăcea să lucreze singur și nu era foarte interesat de părerea altora cu privire la creațiile sale. O adevărată artă poetică, povestirea „Remember” din „Craii de Curtea-Veche” a reprezentat punctul culminant al activității sale scriitoricești. Aceasta a fost plasată într-un cadru cosmopolit și a fost impregnată de o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și moderne. Subiectul este strâns legat și de decadența europeană.
 
Mateiu Caragiale credea: „Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent, inadaptabil prin definiție, masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos”.
 
Astfel, „Remember” sau „Să îți aduci aminte” a fost o narațiune cu aspect de pastișă, extrem de personală pentru Mateiu Caragiale. Romanul „Craii de Curtea-Veche” a avut mulți admirator, unii devenind chiar fanatici. Titlul vine de fapt de la o anecdotă publicată de tatăl său, Ion Luca Caragiale, în revista „Vatra” unde se explică originea cuvântului „crai”. Conform lui George Călinescu, „o ceată de mahalagii în frunte cu grecul Milanos s-a răsculat și a început a jefui orașul. Melanos cu haine voievodale furate, trecea prin oraș cu „craii” lui, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmățați, bucureșteni, cărora le corespunde o altă epocă”.
 
În scopul sărbătoririi a 130 de ani de la nașterea lui Mateiu Ion Caragiale, în anul 2015, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de argint cu titlul „cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea lui Mateiu I. Caragiale”. Au fost emise 250 de exemplare.