Radu Voinea, inginerul amintit de constănțeanul Garabet Kumbetlian în volumul „Amintiri și povestiri”

• În anul 1963, Radu Voinea a fost ales membru corespondent al Academiei Române, primind statutul de membru titluar în 1974
• Radu Voinea fost președintele Academiei Române din 1984 până în 1990
• A decedat pe 11 mai 2010

• Profesor emerit – 1972
• Om de știință emerit - 1974
• Membru titular al Academiei Europene de Arte, Științe și Litere – 1987
• Doctor Honoris Causa al Universității din Timișoara și din Craiova – 1996
• Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași și al Universității Tehnice de Construcții din București – 1998
• Doctor Honoris Causa al Universităților din Pitești și Petroșani – 2000
• Doctor Honoris Causa al Universității „Dunărea de Jos” din Galați – 2000
• Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava – 2001
• Doctor Honoris Causa al Universității „Transilvania” din Brașov și al Universității „Ovidius” Constanța – 2002

„Academicianul Radu Voinea s-a născut la Craiova în ziua de 24 mai 1923. Şi-a desăvârşit studiile universitare în intervalul anilor 1941-1946 la Institutul Politehnic Bucureşti, în specializarea Construcţii Civile şi Industriale.
În perioada anilor 1947-1949 a fost inginer proiectant la Administraţia Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe apă, unde a proiectat diferite construcţii portuare fluviale. În aceeaşi perioadă a fost şi asistent universitar în cadrul Politehnicii.
În anul 1949 şi-a susţinut teza de doctorat «Contribuţii la studiul stabilităţii elastice a sistemelor static nedeterminate» (sub îndrumarea şi conducerea ştiinţifică a profesorului Mihail Hangan) cu magna cum laude. Titlul de doctor inginer obţinut, urma să-i fie echivalat în anul 1963 de Ministerul Învăţământului cu cel de doctor docent. A parcurs apoi toate treptele ierarhiei universitare ale învăţământului superior: şef de lucrări (1949-1951), conferenţiar (1951-1963), profesor universitar (după 1963) şef de catedră (1968-1972 şi 1982-1990) şi profesor consultant (după 1993) [1], [2]. Începând cu anul 1994 a fost şi „profesor universitar asociat” al Universităţii „OVIDIUS” din Constanţa, al Academiei Tehnice militare din Bucureşti şi Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.
Activitatea ştiinţifică până în 1971 a profesorului Radu Voinea, cum îi plăcea să fie numit, este descrisă pe larg în cartea lui George Şt. Andonie Istoria matematicilor aplicate clasice din România, Ed. Academiei Române Bucureşti, 1971.
În cuprinsul capitolului dedicat lui Radu Voinea, George Şt, Andonie subliniază că: «În domeniul Rezistenţei materialelor, Elasticităţii şi Plasticităţii, a adus contribuţii importante în studiul fenomenului de flambaj, în descrierea comportamentului dinamic al sistemelor static nedeterminate, al studiului stabilităţii elastice a plăcilor. În domeniul Mecanicii vibraţiilor trebuie să amintim contribuţiile Sale la extinderea lucrărilor profesorului Lalane din Lyon, cu aplicabilitate la estimarea efectelor cutremurelor asupra rotorilor din centralele nucleare, şirul unor asemenea contribuţii fiind în realitate mult mai mare.»
În calitate de conducător ştiinţific, Radu Voinea a îndrumat de-a lungul anilor peste 30 de doctoranzi şi a prezidat peste 20 de comisii pentru acordarea titlului ştiinţific de Doctor Docent. Începând din anul 1982, academicianul Radu Voinea a condus în calitate de Preşedinte şi Asociaţia Română de Tensometrie (ARTENS).

Armeanul născut la Constanța, Garabet Kumbetlian ar fi împlinit 87 de ani. A rămas în istorie ca o personalitate a ingineriei