24 Mar, 2017 00:00
3833
„Programul a fost foarte greu, de aceea era nevoie de o pauză între piese, pentru ca spectatorul să înțeleagă și ce se cântă, și ca artistul să se poate odihni, deoarece, pentru un suflător, să cânte încontinuu o oră este foarte mult. Atunci am găsit această formă de prezentare, deoarece ne-am propus să nu facem un recital academic, ci unul mai... spumos, mai pe înțelesul tuturor“, a spus Valeri Baran.
„Tinerii nu se mai îndreaptă către muzică. Un fenomen îngrijorător, pe care îl știu de la Conservatorul din București, este că cei care intră acolo și termină nu mai profesează. Orchestrele sunt depopulate și nu ai cu cine să înlocuiești oamenii. Va fi secetă în sectorul acesta de activitate! Violoniști ar mai fi, probabil și percuționiști. Dar suflători la lamă grea: corn, trompetă, trombon, tubă... La Constanța, clase de trombon nu mai sunt din 1991-1992. Și în acest fel nu avem cum să întinerim orchestra, cum să facem alte formații pe care să le punem la treabă, să le poată asculta publicul. Asistăm la o defrișare care se poate vedea în orice sector de activitate. Dar nu vreau să intru în politică“, a spus cu amărăciune Valeri Baran.
„Sunt bucuroasă și îi mulțumesc lui Dumnezeu că l-am convins pe soțul meu să pregătim acest recital, despre care eu pot spune că a fost o reușită. Îi mulțumim enorm colegului și bunului nostru prieten Vali Baran, care ne-a ghidat acest recital, gest foarte benefic pentru noi. Mulțumim și doamnei director Daniela Vlădescu, deoarece datorită dumneaei se susțin aceste seri camerale, pe care le consider importante pentru publicul constănțean. Ne acordă încredere și ne dă oportunitatea de a ne transpune emoțiile și trăirile prin cântec, prin interpretare. E un gen de muzică mai... intim, publicul fiind mai apropiat de artiști. M-am bucurat enorm că am avut copii printre spectatori, deoarece pentru ei noi cântăm, deoarece viitorul este important. După cum a spus domnul Baran, în ziua de azi copiii stau pe tablete și este important să-i educăm prin aceste concerte, să prindă dragoste de muzică, de frumos“, a spus pianista Natalia Gribinic.
„A fost surprinzător că el și-a dorit să cânte. Este pasionat. Este elev la Școala Populară, a mai avut două concerte, dar e prima dată când cântă într-un teatru. Celălalt băiat, Ștefan, face baschet de performanță, este alegerea lui. Încercăm să-l îndreptăm și spre muzică, dar îl lăsam să-și urmeze drumul. Îi place muzica, a apărut și în spectacole. Ambii, și cel mic și cel mare, au crescut în această atmosferă“, a precizat mama sa.
„Sper că am plăcut publicului. Nu a fost ușor. Una e să fii în orchestră, într-un colectiv de 50-60 de persoane, și altceva este să fii expus ca solist în față. Programul pentru acest recital a fost format din lucrări noi, pe care niciodată nu le-am cântat. De aceea am avut emoții, însă sprijinul și profesionalismul soției mele m-au motivat să dau ce am eu mai bun“, a spus și Nicolae Gribinic.
O dramă verdiană și o călătorie muzicală în Rusia, în weekend, la Teatrul „Oleg Danovski“
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: