Se împlinesc 109 ani de la nașterea lui Nicolae Caratană, cel care s-a refugiat în scris în timpul războiului

​

 
Scriitorul Nicolae Caratană s-a născut pe 23 ianuarie 1914, în localitatea Horopani din Macedonia – Grecia, provenind dintr-o familie modestă.
 
La vârsta de opt ani, Nicolae Caratană a început să frecventeze școala grecească din sat și, deși nu știa limba, a reușit să fie printre premianții clasei.
 
După emigrarea în Cadrilater, a continuat să învețe limba greacă la școala din Gramoticova și Matlimehioi. În paralel, a învățat și limba turcă, fiind autodidact.
 
Când a împlinit 20 de ani, a ajuns la Școala de Arte și Meserii din Oltenia,  prin intermediul Societății de Cultură Macedo-Română.
 
Ca autodidact, și-a însușit temeinice cunoștințe de filozofie, literatură universală, limbă greacă, franceză și turcă.
 
În anul 1937 a fost încorporat în armată, pentru satisfacerea stagiului militar. În acel timp, el a scris poezii și a compus cântece de marș.
 
În 1940, după cedarea Cadrilaterului, Nicolae Caratană s-a mutat în Constanța, mai precis în comuna Cogealac. Acolo a lucrat ca secretar la primărie, după întoarcerea de pe front, unde a dus lupte pentru eliberarea Basarabiei.
 
Regimul comunist l-a condamnat la șase ani de închisoare și i-a stabilit forțat domiciliul la Bărăgan, localitatea Movila, Răchitoasa, Lătești. Ulterior, pentru că a refuzat să colaboreze cu Securitatea, Caratană a primit 24 de ani de închisoare, fiind eliberat în anul 1964.
 
După acest moment, s-a stabilit la Constanța și a lucrat ca muncitor în construcții și a scris poezii.
 
Debutul editorial s-a produs în anul 1972, la „Cartea Românească”. Peste șapte ani devenea membru în Uniunea Scriitorilor din România.
 
A publicat volumele: „Lampadoforie” (București, Editura „Cartea Românească”, 1972), „Lâna de aur” (București, Editura „Cartea Românească”, 1975), „Inscripții rupestre” (București, Editura „Cartea Românească, 1981), „Asteptu soarile” (în dialect aromân, București, Editura „Litera”, 1985), „Arbori” (București, Editura „Litera”, 1989), „Postum au apărut: Pod peste legendă” (Constanța, Editura „Cartea Aromână”, 1993), „Cuvinte de lut” (București, Editura „Dimandarea părintească”, 2000), „Memorii ghetsimanice” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2001), „Lampadoforie. Antologie” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2009).
 
Nicolae Caratană s-a stins din viață la 78 de ani, în Constanța, pe 19 octombrie 1992.   
 
Citește și:
#citeșteDobrogea In memoriam Nicolae Caratană. „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia”