„E teribil de emoţionant!“ Celebrul tenor Vasile Moldoveanu şi-a revăzut după 60 de ani locurile natale (galerie foto)

Ieri, după aproape şase decenii, celebrul tenor Vasile Moldoveanu a revenit acasă, la malul mării, în Constanţa.
 
Nu a mai venit de mai bine de jumătate de secol acasă, la Constanţa, nici nu l-a invitat nimeni vreodată, deşi a fost, în ultimii cinci ani, prezent în România. La invitaţia cotidianului ZIUA de Constanţa, marele artist liric, elogiat de presa internaţională, a ajuns, în sfârşit, acasă. Evenimentul este dedicat aniversării a 15 ani de existenţă a cotidianului ZIUA de Constanţa.
 
În jurul orei 14.00, marele artist liric a ajuns în municipiul Constanţa unde a ţinut să facă o fotografie cu unul dintre simbolurile oraşului, vaporul, pictat în culorile drapelului României. Apoi, Vasile Moldoveanu a ajuns împreună cu soţia sa, Ursula, la hotel Palace.
 
De cum au intrat în cameră, maestrul şi soţia au fost extrem de încântaţi de ambient şi de privelişte. „Cunosc câteva locuri“, a precizat Vasile Moldoveanu, uitându-se pe fereastra camerei de hotel. Surprinsă plăcut, soţia maestrului a exclamat: „Perfect!“.


 
Primul contact, după aproape şase decenii, cu şcoala la care a învăţat
 
După o binemeritată oră de odihnă, în jurul orei 16.00, maestrul Vasile Moldoveanu, însoţit de soţia sa, Ursula, şi de poeta, prozatoarea şi publicista Aurelia Lăpuşan, a vizitat Şcoala Generală numărul 11, de pe strada Călăraşi, acolo unde şi-a început studiul.
 
Şi-a amintit perfect de directorul pe care l-a avut, Novac Teodor. În onoarea distinsului oaspete, Sala de Informatică a instituţiei, unde se ascultă şi muzică, îi va purta numele.
 
S-a aşezat în banca în care a studiat şi şi-a amintit cu emoţie întâmplări la care a luat parte în timpul şcolii. Plini de emoţie, la şcoală l-au aşteptat câţiva dintre foştii colegi, care l-au întâmpinat cu mare bucurie pe Vasile Moldoveanu. În arhiva Şcolii numărul 11 a fost găsită foaia matricolă a absolvirii ciclului primar, care a fost înmânată tenorului.
 
„Dorinţa mea în ceea ce priveşte Constanţa, în ceea ce priveşte şcoala din Constanţa în care am învăţat eu a fost ca, până la urmă, să aibă parte de liberate! Din punctul acesta de vedere, cei care trec prin această şcoală să nu trăiască ceea ce am trăit noi pe parcursul multor, multor ani. Aceasta a fost şi cauza pentru care nu am mai putut să mă mai întorc. Nu mai aveam dreptul să mă întorc. Trebuie profitat de această libertate şi de perseverenţă. Acestea sunt imperative care trebuie urmărite în viaţă ca să ajungem la pasiunea pentru şcoală, la pasiunea pentru meseria pe care vreţi să o faceţi. Am auzit că această şcoală are o reputaţie foarte bună, cu elevi excepţionali, şi vă rog să fiţi cât mai fericiţi în viaţă! Vă mulţumesc pentru această primire briliantă!“, a spus maestrul. 
 
„Într-o zi, am găsit o poză pe Facebook cu o fostă colegă de facultate alături de maestrul Vasile Moldoveanu. I-am trimis un mesaj şi în câteva minute am primit răspuns. Nu am înţeles de ce nu a venit până acum acasă. Şi răspunsul a fost sec: «Nu m-a invitat nimeni!». Iar eu am spus: «Vă invit eu!». În momentul acela nu ştiam decât că, dacă nu o să pot altfel, o să îl aduc la mine acasă. Dar m-aş fi simţit vinovată ca maestrul Vasile Moldoveanu să nu revină acasă. Şi s-a întâmplat o minune, ca ZIUA de Constanţa, un ziar foarte echilibrat, să spună că are o sărbătoare, 15 ani de jurnalism în Constanţa, şi că ar vrea să creeze un eveniment cultural. Ce eveniment poate fi mai mare decât să îl invităm împreună pe Vasile Moldoveanu acasă? A cântat pe cele mai mari scene ale lumii şi sunt convinsă că nu a avut emoţiile pe care le are acum, când a păşit în şcoala şi în clasa de unde a pornit la drum“, a precizat Aurelia Lăpuşan.

Celebrul tenor i-a dat dreptate: „Când am ajuns aici, îmi tremurau picioarele. Am avut emoţii mari de tot!“

„Tot ce am făcut am făcut cu dragoste, cu pasiune! Chiar dacă am fost nevoit să plec din ţară. Toată dragostea pe care am pus-o în meserie v-o doresc şi vouă! Ceea ce îmi place în România este curăţenia pe care au reuşit să o rezerve profesorii. Sunteţi puri, sunteţi curaţi, nu sunteţi atacaţi de cancerul acesta care mănâncă din viaţa tinerilor în străinătate. Eu am fost sincer, am fost cinstit şi mi-a mers bine. După 40 de ani de scenă nu m-a respins nimeni. De aceea trebuie să fiţi cinstiţi, generoşi, umili - când trebuie numai -, să aveţi respect pentru cei care ne învaţă. Să fiţi fericiţi şi să puneţi pasiune în tot ce faceţi! Altfel, eşti un om nefericit toată viaţa. Să iubiţi ce faceţi şi numai aşa veţi avea foarte multe rezultate!“, le-a spus Vasile Moldoveanu elevilor de la Școala Generală numărul 11.


 
De asemenea, şi-a amintit şi de Biserica „Sfinţii Constantin şi Elena“, întrucât părinţii lui erau foarte credincioşi şi mergeau des acolo.
 
Celebrul tenor a semnat Cartea de Onoare a şcolii şi a stat de vorbă cu profesorii şi elevii. Pe holurile şcolii se auzea doar muzica maestrului.

Strada copilăriei l-a „răscolit“ pe Vasile Moldoveanu

Numele străzii unde a copilărit artistul a fost schimbat. Acum, se numeşte strada Chirescu. La numărul 12 a locuit maestrul Vasile Moldoveanu. Câţiva vecini care mai locuiesc încă acolo şi-au amintit cu drag de el şi de familia lui. Soţia sa a fost foarte încântată şi a spus că are foarte mari emoţii să se afle pe strada copilăriei soţului său. Ursula a fost impresionată de locul natal al lui Vasile Moldoveanu.
 
Prima vecină pe care a întâlnit-o a fost Ramazan. Ştia totul despre familia Moldoveanu şi a fost extrem de surprinsă că l-a întâlnit pe maestru: „Sunteţi ca un vis! Chiar vorbeam cu băiatul astăzi si îmi zicea «mamă, ce vecin aveam aici» şi era vorba chiar de dumneavoastră“.
 
Vasile Moldoveanu şi-a amintit de vecina Ramazan, întrucât era o femeie foarte frumoasă şi chiar tatăl său „îi făcea curte“. A fost la casa vecinului Jarnea. A spus că a rămas la fel. Şi-o aminteşte perfect şi nu s-au schimbat tare multe la ea.
 
„Strada aceasta (n.r. unde a copilărit) m-a răscolit foarte mult! E teribil de emoţionant! M-am întors după 60 de ani. Am recunoscut anumite lucruri. Bătrâna turcoaică (n.r. Ramazan) era o femeie foarte frumoasă. Îmi amintesc că tata îi făcea curte“, şi-a amintit maestrul.


 
Următoarea vecină, doamna Ştefan, a spus că a cumpărat teren de la mama lui Vasile Moldoveanu. Curtea era mult mai mare, iar acum este împărţită în două. Un alt vecin era copil când tenorul făcea vocalize. O altă vecină, Aurelia Rafa, de aceeaşi vârstă cu maestrul, îşi aminteşte că au făcut gimnastică împreună, că au jucat volei şi „Nouă pietre“.
 
Prima zi a vizitei lui Vasile Moldoveanu şi a soţiei sale, Ursula, s-a încheiat cu o plimbare pe faleză, la malul mării, acompaniată de o lună plină spectaculoasă.
„Câte am trăit astăzi!“, a exclamat cu mulţumire şi fericire Vasile Moldoveanu.