Deschidere editie

Vasile Canarache și Adrian V. Rădulescu, omagiați în debutul Pontica 52 (galerie foto+video)


Una dintre cele mai longevive sesiuni științifice din România, cu o desfășurare neîntreruptă de 52 de ani, s-a deschis oficial ieri, în aula „Adrian Rădulescu” a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, având la prezidiu personalități reper pentru muzeologia românească: prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici - director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca - directorul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, prof. univ. dr. Alexandru Barnea - decanul Facultății de istorie a Universității București, Ramona Maria Mocanu - directorul Muzeului „Ștefan cel Mare” din Vaslui.

Directorul muzeului gazdă, dr. Sorin Colesniuc, le-a urat bun venit colegilor din Bulgaria și Republica Moldova, dar și celor sosiți din țară, ediția de anul acesta suscitând interesul a aproximativ 150 de specialiști și experți în istorie și arheologie. „Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la înființarea primei colecții muzeale, prilej cu care voi susține o comunicare, dar va fi vernisată și o expoziție”, a precizat directorul MINAC.

În cuvântul său adresat participanților, prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici a rememorat întâlnirea, în anul 1967, cu marele istoric Adrian V. Rădulescu. „Este o cinste pentru generația nouă să-i sărbătorească pe cei care au fost înaintașii noștri, care au clădit muzeele de aici. Dacă îți respecți strămoșii și înaintașii, te respecți pe tine!”, a conchis istoricul Lazarovici.
Prof. univ. dr. Alexandru Barnea i-a felicitat pe organizatori pentru a fi continuat tradiția acestei sesiuni științifice începută de Vasile Canarache și continuată de Adrian V. Rădulescu.
Într-o cheie mai nostalgic-amară, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca și-a exprimat speranța că noile generații vor ridica cercetarea de la statutul de Cenușăreasa. „Mai sunt doar câteva instituții care reușesc să organizeze simpozioane de ținută, cu cap și coadă. De aceea merită felicitările noastre echipa de la Constanța și sper ca într-o perioadă scurtă să atingă acel nivel pe care noi l-am cunoscut în urmă cu ceva ani, când veneam aici ca într-un Rai al științelor, legat și cu un Rai al orizonturilor - peisajului, aerului, bunăstării. Din nefericire în ultimii ani am uitat că suntem vii și că avem dreptul să gândim. Mulțumim organizatorilor și celor care ne mai insuflă încredere din când în când”.

Demersurile Primăriei Ovidiu, din respect pentru patronul spiritual


În preambulul lansării volumului bilingv ce cuprinde elegiile tomitane ale poetului Publius Ovidius Naso - ediție apărută prin bunăvoința Fundației Gabriel Bălan și a Asociației Piața Ovidiu -, George Scupra, primarul unicei localități ce poartă numele poetului Ovidiu, a făcut cunoscute participanților demersurile întreprinse din anul 2017 încoace pentru ca generația tânără să conștientizeze numele pe care îl poartă orașul lor.

„Ne-am dorit ca Insula Ovidiu să aparțină de orașul Ovidiu și a fost posibil acest lucru printr-o colaborare cu Primăria Constanța. În 2017 am semnat acel act prin care revine în administrare Primăriei Ovidiu. Apoi a urmat înfrățirea cu orașul natal al poetului Publius Ovidius Naso - Sulmona, din Italia, precum și denumirea unei școli chiar în anul Centenar Ovidius. Tot în acel an extrem de important pentru comunitatea noastră ne-am dorit să realizăm un ansamblu statuar la Ovidiu, ce însumează trei mari teme ale naturii umane: geneza, iubirea și transformarea trupului uman, lucrare realizată de un tânăr basarabean.

Închei prin a vă spune că avem o colaborare fructuoasă cu muzeul și, după cum probabil știți, de câțiva ani lucrăm printr-un proiect european să scoatem la lumină un sit arheologic de însemnătate națională, pentru că este în această categorie deja. Situl arheologic din Ovidiu, a fost cercetat de arheologi, începând cu anul 1979, şi avea rolul de a proteja apeductul ce alimenta Tomisul, oraşul Constanţa de azi”.

Obiectivul este compus dintr-un castru roman, fortificaţie romană secolul VI, o bazilică paleocreştină care se află în afara zidurilor castrului, o aşezare romană şi un apeduct roman. Tomisul era străbătut de o reţea de canale-galerii, la o adâncime de circa 15-17 metri, şi o înălţime de 1,60 metri, iar principala conductă pleca din Ovidiu, de unde erau captate o serie de izvoare, fiind opera armatei romane.

Tristele” și „Ponticele” - o carte-manifest

Despre importanța apariției culegerii de poezii scrise de Ovidius Publius Naso a vorbit dr. Livia Buzoianu (în ediția de mâine vă prezentăm discursul integral), nu înainte ca sponsorul acestei apariții - Gabriel Bălan să precizeze că și-a asumat acest demers din dorința de a contribui la un act-manifest peste secole. „Sunt 20 de secole de când Ovidius a scris aceste poeme, dar mi-aș dori ca această carte să poată exista încă cel puțin 20 de secole de acum încolo. Cartea nu se va vinde în librării. Este o carte-manifest, mesaj peste secole și milenii. Va fi nu dăruită, nu făcută cadou, ci va fi o carte încredințată spre multe instituții care vor avea obligația să o păstreze și conducătorii acestora să fie mandatați să o transmită mai departe spre grijă celor care le urmează. Muzeul de Istorie Constanța va fi custodele evidenței acestei cărți-manifest. Va fi o listă de distribuție pentru toți cei care o vor primi, plecând de la instituțiile de cultură ale României și până la Biblioteca Vaticanului și alte foruri internaționale și va purta semnătura și ștampila tuturor celor care s-au implicat în apariția ei. Dar și mesajul «Încredințăm această carte (numele instituției), spre buna păstrare și grijă, din dorința transmiterii peste milenii, a limbii române și latine, prin poezia lui Ovidius Publius Naso».

Astăzi vom încredința această carte unui număr de șapte instituții, începând cu Școala «Remus Opreanu», prefect care a conștientizat ce-i lipsește acestui oraș, venind cu învățătura din Pisa - o statuie a poetului exilat. Apoi Primăriei orașului Ovidiu, Liceului Teoretic «Ovidius», Universității «Ovidius», Prefectura Constanța, Primăria Constanța și Consiliul Județean”, a mai spus Gabriel Bălan.

Ovidius este copilul din noi!”


În încheierea lansării acestui excepțional volum bilingv, părintele paroh Marius Moșteanu a oferit auditoriului o frumoasă parabolă. „Pentru mine personal, dar cred că pentru toți cei care îl iubim Ovidius este copilul din noi. Cel către care ne îndreptăm privirea ori de câte ori ne aducem aminte de promisiunea pe care am făcut-o atunci când eram mici. Orice act de nedreptate, orice lucru supărător era privit de noi cu o încărcătură și ne mângâiam... Las că mă fac eu mare. Și iată că treceau lucrurile. Tot ceea ce nu ni se recunoștea, tot ceea ce ne supăra era în această formulă rezolvat și anume dorința și promisiunea că atunci când ne vom face mari vom rezolva problema respectivă. Așa a trăit frumos fratele nostru Ovidius. Pentru că el întotdeauna se gândea la copilăria de la Roma, copilărie inclusiv științifică, adolescență și maturitate literară și se gândea totdeauna că va ajunge acolo. Că n-a ajuns nici nu mai contează. Contează că a știut cu ce să trăiască aici. A știut să trăiască cu încărcătura speranței. Sunt sigur că știm și noi s-o trăim. Mă gândesc că Ovidius a fost contemporan cu Mântuitorul și cu copilul din noi. Această contemporaneitate pe care a știut să o treacă prin forurile interioare ale unui copil care se gândea că va ajunge cândva din nou la Roma ne-a transmis-o și nouă și grație fratelui meu Gabriel Bălan noi, cei de față vom primi această ștafetă, de a duce mai departe gândul lui Ovidius de a ajunge acasă. Noi suntem casa lui Ovidius de acum înainte. Noi suntem Roma la care s-a gândit că va ajunge cândva. Iată că Ovidius a ajuns acasă, în sufletele noastre. Binecuvântăm această strădanie a tuturor celor care s-au aplecat spre un gând ca cel al naufragiatului care ia o sticlă, introduce un pergament Nu mă interesează dacă mă găsiți viu, dar dau mărturie pentru o viață. Aceștia suntem noi, sticluța este frumos ambalată în cele câteva mii de pagini, iar noi suntem manuscrisul care dăm mărturie lui Ovidius că a ajuns în sfârșit la Roma, adică acasă, adică în sufletul nostru”.




La finalul primei părți a primei zile de Pontica 52 a fost lansat cel de-al doilea volum - „O Dobroge, o Dunăre și două conferințe de pace”, scris de Robert Stănciugel, care cuprinde documente ce au aparținut ambasadorului Vasile Stoica. Cartea a fost prezentată de prof.univ. dr. Marian Cojoc și de dr. Constantin Cheramidoglu.

Lucrările Sesiunii științifice internaționale Pontica 52 continuă până vineri, 4 octombrie, când este programată o vizită de documentare la Monumentul de la Adamclisi.

Citește și:

LIVE TEXT PONTICA 52. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, pentru trei zile, în centrul atenției arheologilor și istoricilor (galerie foto+ video)
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Dr. Livia Buzoianu, despre apariția elegiilor tomitane în volum bilingv „Opera din exil a lui Ovidius este de fapt o memorialistică, un jurnal al exilului“

04 Oct 2019 613