Virginele lui Gaddafi şi bereta lui Che Guevara Radu Mazăre vs. cei mai controversaţi lideri contemporani

Nabucodonosor şi Suleyman Magnificul. Samurai şi maharajah. Spartan şi sultan. Cezar şi Ludovic al XIV-lea. Sunt doar câteva dintre personajele în care primarul municipiului Constanţa, social-democratul Radu Mazăre, s-a „întrupat“ în ultimii ani. Aşa cum era de aşteptat, aceste întruchipări au fost mediatizate excesiv, astfel că, la momentul actual, edilul-şef al oraşului-port este cunoscut la nivel naţional drept „primarul ăla care se deghizează/costumează“.
Interesant este însă faptul că, şi atunci când nu poartă costume inspirate de personaje istorice rămase în memoria colectivă mai ales ca reprezentante ale absolutismului, ca dictatori, Radu Mazăre pare, cumva, orientat spre diverse modele de lideri, de data aceasta însă conducători contemporani.

Gărzile de corp ale lui Muammar Gaddafi

Omul politic al secolului XXI are modele. În multe dintre situaţii, acestea sunt însă reprezentate chiar de alţi lideri politici contemporani. Primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, şi-a consacrat, în anii din urmă, imaginea politicianului care umblă însoţit de o „cohortă“ de tinere, îmbrăcate în haine kaki şi purtând berete roşii. Au fost însă şi momente în care aceste fete au defilat lângă şeful administraţiei publice locale îmbrăcate doar în costume de baie. Şi asta s-a întâmplat, în urmă cu doi ani, inclusiv într-o secţie de votare. Părea, atunci, că toate regulile bunului-simţ şi ale pudorii au fost sfidate.
Radu Mazăre nu este totuşi singurul lider cu femei... la purtător. Muammar Abu Minyar al-Gaddafi, unul dintre cei mai controversaţi lideri contemporani, a rămas celebru pentru gărzile sale de corp. Subiectul a fost îndelung dezbătut în mass-media, şi asta întrucât Garda Amazoniană a lui Gaddafi era formată exclusiv din femei. Se spune că cele care se calificau pentru această „datorie“ trebuiau să fie virgine. Mai mult, ele ar fi fost selectate de liderul politic însuşi. În această ordine de idei, trebuie menţionat că femeile din Garda Amazoniană erau instruite în artele marţiale şi deprinse cu armele de foc.

„Colonelul Gaddafi“ a condus Libia timp de 42 de ani, fiind unul dintre cei mai longevivi lideri din istoria contemporană. A fost răsturnat în urma revoltelor violente din ţară şi a operaţiunii militare internaţionale declanşate în primăvara lui 2011. Curtea Penală Internaţională emisese pe numele său un mandat de arestare, pentru crime împotriva umanităţii.
Sub dictatura lui Gaddafi, Libia a fost, se pare, cel mai cenzurat stat din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Deşi este una dintre cele mai bogate ţări din Africa, cu o economie bazată preponderent pe exploatarea resurselor de petrol şi gaze naturale, Libia a cunoscut, în perioada Gaddafi, foametea şi sărăcia.
La nivel naţional, municipiul Constanţa este cunoscut şi datorită (sau, mai degrabă, din cauza) sistemului prin care administraţia Mazăre împarte, de opt ori pe an, din bani publici, pachete de alimente persoanelor nevoiaşe şi pensionarilor, aceştia din urmă constituind electoratul fidel al primarului.

Revoluţionar până la moarte şi cultul personalităţii

Acum câţiva ani, în contextul a ceea ce el numeşte „lupta cu procurorii DNA“, edilul-şef al municipiului Constanţa a optat pentru un obiect vestimentar ce a devenit, ulterior, definitoriu pentru ţinutele sale. La uniforma de inspiraţie militară, de culoare kaki, Mazăre a asortat bereta roşie à la Che Guevara, unul dintre cei mai cunoscuţi şi, în egală măsură, cei mai controversaţi revoluţionari. După moarte, imaginea lui Che Guevara a devenit un soi de simbol cultural al revoluţionarilor de stânga din toată lumea.
Deşi adulat, Che Guevara a rămas în istorie drept eroul-martir al radicalismului de stânga şi reprezentantul de seamă al regimului comunist cubanez. La ora actuală, se poate vorbi despre un adevărat cult al lui Che Guevara. Una dintre cele mai cunoscute figuri ale culturii de masă este panou pe autostrăzi, model pe tricouri, pe cărţile poştale, este graffiti pe ziduri, pe şepci şi pe suveniruri.
Tinerele care îl însoţesc uneori pe Mazăre, îndeosebi în momente electorale, poartă, aşa cum spuneam, ţinute kaki şi berete roşii. Ca şi cum Constanţa ar fi într-o eternă revoluţie. Revoluţie împotriva cui?

Putin - „Viaţa mea e foarte simplă“

Ajungem şi la Vladimir Putin, liderul suprem al Rusiei. „Viaţa mea e foarte simplă. Am terminat şcoala, am intrat la universitate. Am terminat universitatea, am intrat în KGB. Am încheiat cu KGB-ul, din nou la universitate. De la universitate, la Sobceak. De la Sobceak, la Moscova, la Departamentul Administrativ al Kremlinului. După aceea, în aparatul preşedintelui. De acolo, la FSB. După aceea, m-au numit premier. În prezent, preşedinte în funcţiune. Asta-i tot!“, declara Vladimir Putin, în 2000, unui grup de jurnalişti ruşi.

Preşedintele rus este modelul liderului ales democratic dar care, chiar prin sistem, devine liderul absolut. Astfel, democraţia electorală rămâne doar teorie. Vladimir Putin trece drept un lider extrem de carismatic, chiar popular. Putin cântă la acordeon pentru preşedinta Argentinei, face sport, călăreşte sau merge cu motocicleta. Despre Putin, Anna Politkovskaia, unul dintre cei mai radicali jurnalişti ruşi, scria însă că el n-ar fi decât produsul obsedat de putere al propriului său trecut, incapabil să reziste dorinţei de a suprima dreptul cetăţeanului la libertate. Amintim că Anna Politkovskaia a fost asasinată pe 7 octombrie 2006, dată la care preşedintele Vladimir Putin îşi serbează ziua de naştere. Jurnalista rusă a fost găsită împuşcată, în faţa blocului în care locuia.

Rusia lui Putin seamănă, cumva, cu modelul statului bizantin, în care prelatul se implică în conducerea ţării. Păstrând proporţiile, este de notorietate faptul că Mazăre apelează deseori la părerea lui ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Mai mult, primarul are ieşiri publice alături de Teodosie, primul înalt ierarh ortodox din istoria BOR de după 1990 cercetat penal.
Dacă, la prima vedere, Constanţa pare un oraş al luxului, al opulenţei, la o analiză atentă, se poate constata că vorbim despre oraşul discrepanţelor, al paradoxurilor. Aici întâlnim mastodonţi din beton ridicaţi pe spaţiul verde şi un centru istoric ruinat, parcă dinadins. Aici găsim cartiere rezidenţiale fără sistem de canalizare şi tot aici avem un cartier al săracilor, denumit „Henri Coandă“ şi comparat, mai nou, cu celebrele favele din Rio de Janeiro. Constanţa este municipiul reşedinţă de judeţ al cărui electorat este format din pensionari, aceştia din urmă fideli admiratori ai lui Radu Mazăre, cel de la care, cred ei, primesc, de opt ori pe an, un pui şi-o sticlă de ulei. Primesc, de fapt, din banii noştri, bani publici.