Dobrogea - File de istorie

Dobrogea - File de istorie Pagini din trecutul oraşului Constanţa. Partea a VIII-a - Adolf Linz

Continuăm acum cu partea a VIII-a despre istoria oraşului Constanţa. Azi despre:
 
Adolf Linz - primul arhitect-şef al oraşului Constanţa după 1878 (3 august 1855, 19 august 1927).
 

[cap. 1] Adolf Linz: primii ani (1855-1879)     [1]

S-a născut la 3 august 1855, la Kronstadt (Braşov). La 8 ani a terminat şcoala generală, iar la 12 ani cei patru ani de la şcoală reală. Impresionat de sârguinţa şi de comportarea lui, tatăl său l-a luat cu el la Viena în 1867, unde l-a înscris pe lista şcolii de Arte şi Meserii ['Baukunstschule'].
 

 
Pe vremea aceea nu existau planuri de studiu ca în ziua de azi şi tatăl sau a aflat în acest moment că pentru a pregăti acest studiu este necesară o experienţă practică, care să acopere disciplinele: zidar, tâmplar şi lăcătuş.
Astfel încât tatăl sau, care era maistru ţesător şi familiarizat cu meseriile practice, a decis să-l lase acasă şi ca băiatul de 13 ani să fie şcolit de maiştri meşteşugari. Aceşti ani de ucenicie au fost nu numai cu munci practice, ci şi cu ore private şi de seară, prin care el a absolvit şi cele patru clase superioare ale şcolii reale.

Cu diploma sa de absolvire a şcolii superioare reale, tatăl său l-a însoţit din nou la Viena, în 1871, de data acesta împreună şi cu mama lui, pentru a-l înscrie la Şcoala de Arte şi Meserii.

 
Primii doi ani au fost pentru studiu, iar în anii următori, pe lângă studiu, a avut şi lucrări practice; măsurători pentru construcţia de poduri sau lucrări de restaurare - ca de exemplu la Ringtheater (Viena).
 
A avut o surpriză în 1875, când i s-a amintit de la Kronstadt / Braşov de efectuarea stagiului militar; el nu s-a înscris la timp ca voluntar (pentru un an de zile) şi ca atare trebuia acum să se înscrie pentru doi ani în Honvéd-Infanterie-Regiment [armata austro-ungară]. În aceşti ani şi-a găsit prieteni în asociaţia corală ['Gesangverein'] din Kronstadt / Braşov.

[cap. 2] Adolf Linz la București (1879 – 1891) [1]

Pentru Linz a fost de la sine înțeles că după stagiul militar se reîntoarce la Viena, pentru a-și termina studiul. Soarta lui a fost ca prima lui angajare să fie la Biroul de Arhitectură „Förster Chevalier de Renke“.
 
Firma era însărcinată în acel moment cu planurile de construcție ale Palatului Regal din București, iar după o perioadă de familiarizare firma l-a trimis în 1879 pe Adolf Linz la București, însărcinat cu supravegherea construcției.
 
La terminarea lucrărilor de construcție a Palatului Regal din București în 1883, Linz s-a întors la Viena cu planurile de construcție și cu rapoartele sale de activitate din acești patru ani. Firma „Förster Chevalier de Renke“ a dorit să-l păstreze în continuare; după ce însă Linz a absolvit cu succes examenul de obținere a certificatului de arhitect, completând diplomă lui de inginer constructor, el a decis să se întoarce la București.
 
În timpul celor patru ani la București, Linz s-a familiarizat cu situația locală; a învățat limba română și a avut bune contacte cu autoritățile și cu oamenii de acolo.
 
Astfel că, întors la București, s-a angajat la nouă firma „Österreichisches Bau- und Techniker-Büro“ „Biroul austriac de arhitectură și construcții“.

[cap. 3] Adolf Linz - arhitect-șef al orașului Constanța (1891 - 1923) [1]

În 1891, la sugestia maiorului Șonțu, Adolf Linz a devenit arhitect civil cu gradul de maior în slujba statului român, cu sediul la garnizoana Constanța. Se poate presupune cu siguranță că planurile de extindere a portului Constanța l-au motivat să se stabilească aici. Pentru că, dacă portul Constanța se va moderniza, tot aici se va construi masiv.
 
Această presupunere va fi confirmată în anii următori de nenumăratele construcții mari și mici, proiectate sau construite de el pentru diverși clienți.
 
Fiind membru al Serviciului de Geniu, s-au construit sub conducerea lui mai multe cazarme în Constanța și Cernavodă și alte contrucții militare. S-a înființat o „Manutanța“ pentru aprovizionarea trupelor; instalația de făcut pâine a fost înzestrată cu un cuptor rotativ modern, construit după planurile și patentele arhitectului Paul Ernst. Sub conducerea lui s-a construit „Cercul Militar“ - ca loc de întîlnire a ofițerilor din garnizoana orașului.
 
Totuși, această activitate în slujba stataului nu l-a mulțumit și după trei ani și-a dat demisia, pentru ca, la sugestia primarului de atunci, să devină arhitectul orașului Constanța. După alți trei ani a renunțat și la acest post și și-a deschis un birou privat de arhitectură.
 
Pe lângă contractele private, Linz a participat la diversele contrucții ale orașului; la aprovizionarea orașului cu apă de la Dunăre; pentru aceasta s-a construit o stație de purificare cu șase rezervoare de apă.
 
S-a contruit o centrală electrică pentru oraș. Poșta a primit o clădire nouă în centrul orașului. Tot în acest timp s-a construit Catedrala orașului.

În port s-a construit „Căpitănia“ - pentru a organiza plecarea și sosirea vaselor. Datorită creșterii populației s-a construit o nouă școală generală pe stradă Carol. A apărul centrul comercial „Piața Mare“, pentru a concentra aici comerțul ambulant cu pește și produse agricole.
 
În anii următori s-au construit „Casa Rondos“ și „Teatrul Elpis“. Au apărut două noi hoteluri - „Bristol“ și „Central“, pentru a acomoda numărul crescut de vilegiaturiști, care au găsit o plajă ideală vizavi de berăria Gruber. Pentru clienți particulari, Linz a construit la malul mării diverse vile de vară, printre care cea mai marcantă a fost „Vila Schüle“.

[cap. 4] Adolf Linz și descoperiri arheologice la Constanța [1]

Diversele contructii noi în centrul orașului au dus la multe descoperiri arheologice – care l-au făcut pe Linz să afirme: „Aici pe teren se poate citi istoria orașului“.
 
La construcția casei „Hrisicos“ în Piața Ovidiu s-a constatat că terenul era plin de ruine vechi. Teren solid a fost atins abia la o adîncime de 15 metri, necesar pentru fundamentul noii clădiri. Hriscos ajunsese la limita răbdării; în final, s-a resemnat să accepte decizia lui Linz. Pentru că Linz dorea că aceste ruine antice să fie asigurate.
 
În final, Hrisicos a acceptat și propunerea lui Linz să se facă patru beciuri la subsolul caldirii, pe care Hrisicos le-a folosit apoi ca depozit excelent pentru comerțul său cu vinuri.

O imagine cu „Hrisicos“, care circula în 1902. În stânga lui sunt câteva din clădirile vechi de pe strada Pescarilor. În dreapta, pe colț, str. Traian / Piața Ovidiu, este o cladire veche, ce a dispărut ulterior.


O situatie similară a fost și la vechiul templu spaniol-israelit, pentru care Linz a preluat contrucția noii cladiri; spunând că el poate garanta siguranța sa numai dacă pilonii pentru fundamentul construcției sunt îngropați în teren solid.
 
Vechiul templu israelian de rit spaniol data din 1866; în locul lui și alaturi de el, la intersecția străzilor Mircea și Sulmona, s-a construit noul Templu de rit spaniol / sephardic; construcție începută în mai 1903. Într-un stil gotic-catalan, după planurile lui Adolf Linz.
Și în realitate s-a ajuns și la construcția acestui templu la o adâncime considerabilă, astfel încât criticii au spus că „arhitectul Linz construiește templul nostru sub pământ“.
 
Anii viitori au confirmat însă necesitatea acestor fundații solide și diversele cutremure care au scuturat orașul nu au provocat fisuri și stricăciuni majore.

Detaliu:

Și după ce Linz nu a mai fost arhitectul-șef al orașului și a lucrat la firma sa privată, a avut grijă ca descoperirile arheologice să ajungă intacte la muzeu. Pentru aceasta a fost rar sprijinit de către conducerea orașului sau mult mai rar de proprietarii de teren, pentru care aceasta presupunea costuri suplimentare, când contrucția trebuia întreruptă din această cauză.
 
Nici tunelele antice, care s-au descoperit cu ocazia construcției templului spaniol-israelit, nu au fost cercetate. S-a rămas doar cu un sarcofag din marmură, care a fost scos la suprafață, sticluțe pentru creme, lămpi cu ulei ș.a.m.d. din perioada romană și cu piese frumoase de sticlă de origine feniciană.

Detaliu sarcofag:
Anul 1907 a adus cu el o secetă mare și a urmat o recoltă slabă de cereale, care a influențat negativ economia orașului și a condus la o stagnare a noilor construcții.
 
Dupa ce și pentru el s-au amânat diverse comenzi de construcții noi, Linz a preluat provizoriu la „Liceul Mircea cel Batrân“ predarea cursurilor de matematică, fizică și germană.

[cap. 4] Adolf Linz și familia lui  [1]

După ce s-a decis să ramână la Constanța, Linz a cunoscut și s-a împrietenit cu familia proprietarului fabricii de bere Julius Gruber. În 1894 Linz s-a căsătorit cu Constanze Gruber, cu care a avut un mariaj fericit.

Cei zece copii ai familiei Linz au crescut în Constanța; au mers la școală acolo și și-au petrecut verile și vacanțele la mare și in viile bunicilor Gruber.
 
Anul 1913 a însemnat împlinirea unei mari dorințe a familiei Linz: aceștia s-au putut muta în noua lor casă, pe stradă Maior Giurescu; casă pe care Linz a construit-o după dorințele lui. Necesară pentru el era o casă cu multă lumină și aer, pentru o familie mare cu mulți copii.
 
Deși Adolf Linz era din 1911 cetățean român și o personalitate apreciată de români, la începutul războiului, în vara lui 1916, a fost internat împreună cu mulți alți concetățeni germani.
 
Această schimbare de atitudine a românilor față de el, în societatea cărora el a trăit și a muncit decenii la rând și care îi refuzau acum ajutorul, precum și nesiguranța în care a trebuit să-și lase familia au condus la el la schimbări sufletești și corporale negative.

În imagine: Adolf Linz, întors la începutul lui 1918 din lagărul de internare - slăbit și bolnav.

După cum își amintește mai târziu, Linz a reușit să reziste la foame și internare numai datorită ajutorului primit din partea concetățenilor săi germani din Dobrogea.
 
Și pentru soția și mama sa au fost ani grei: știind prin ce trece soțul ei, din grijă pentru fiul său cel mare, recrutat în armata română, și grija față de ceilalți copii, care erau în pericol continuu din cauza situației din orașul aflat în război; și din cauză că a lipsit des minimul necesar de alimente.
 
După ce s-a întors la Constanța, Linz a găsit o lume complet schimbată; viața comercială animată și activă dispăruse și fiecare era ocupat cu interesele sale proprii. Pentru el a durat ceva timp să-și revină din fragilitatea fizică cauzată de lipsurile masive din anii de internare - și până când a putut să-și reia activitatea.
 
Printre primele comenzi primite a fost refacerea cuptorului de pîine, distrus în război. Această muncă i- a rămas în memorie, pentru că prin aceasta și-a găsit o posibilitate să aibă pâine pentru copiii săi.
 
În afara orașului, viață și-a revenit încet; a primit o comandă de la Michael Em. Leyer să-i construiască o casă în Sofular, iar în Kobadin a fost terminată școala germană.
 
Totuși, în mare măsură, inițiativa particulară dispăruse - prin care erau activate forțele dinamice ale economiei private; pentru a fi continuate lucrările începute de modernizare a portului Constanța.
 
Un astfel de exemplu pentru perioada de după război a fost drumul spre „Viile Vechi“; unde la începutul secolului au fost plantați cu mult efort salcâmi - „Plantația Mare“ și „Plantația Mică“:
  
Imagine care a circulat în 1902:
Acești salcâmi au fost tăiați și folosiți ca lemn de foc, pentru încalzire în case – fără ca cineva să se opuna acestui barbarism. Drumul spre „Viile Vechi“ era acum în plin soare – fara nicio umbră.
 
Toate aceste schimbări nu i-au permis lui Linz să se bucure de ultimii săi ani; în final a suferit și un accident, prin care a avut o fractură de femur și din cauza căruia activitatea lui a fost redusă și mai mult. Lucrările începute au putut fi însă continuate de fiul său Victor – care în ultimii ani lucrase alături de tatăl sau.
 
La 19 august 1927 s-a sfârșit viața sa, în patria lui nouă – Dobrogea.
 
Cînd soția sa a decedat în anii '30, copiii săi aveau deja familiile lor. Ei au părăsit Dobrogea în 1940, cu ocazia strămutării lor în Germania (împreună cu circa 16.000 de germani dobrogeni). După multe peregrinări ei și-au găsit o nouă patrie în Germania și Brazilia.
 
Fiul său Walter Linz a căzut în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, lângă Köln; familia sa trăiește în Berlin.
 
Să ne reamintim pe scurt că Adolf Linz, arhitectul-șef al Constanței după 1878, și-a pus amprenta pe cel puțin jumătate din cele mai vechi clădiri ale Constanței, inclusiv multe din clădirile demolate din Piața Ovidiu.
 
Alăturat, un plan desfașurat al clădirilor din Piața Ovidiu (datat 1990, autor arhitect Dorin Paul Bucur):
 

[cap. 5] Adolf Linz și comunitatea germană în Constanța; Linz - președintele societății „Schubertbund“ [3]

 Venind din ce în ce mai mulți germani în Constanța, a devenit necesară pentru ei o școală. Pastorul Paul Jancke din Constanța a solicitat în februarie 1898 cancelarului german Fürst von Hohenlohe- Schillingsfürst un ajutor financiar.
 
În noiembrie 1898 pastorul Jancke a primit un răspuns de la reprezentanta germană din București că s-a aprobat suma de 4.000 de mărci.
 
Iar doamna Bragadiru-Luther, aflând de această donație din partea cancelarului, s-a oferit să contribuie cu 3.000 de lei; împreună cu colecta făcută în paralel la Constanța erau la 13 septembrie 1900 deja 6.190 de mărci / 764.465 de lei la dispoziție.
 
Nouă școală evanghelică germană a fost opera fundației „Erhard-Luther-Stiftung“ a doamnei Sophie E. Luther, proprietara fabricii de bere Luther din București.
 
Comisia însărcinată cu construirea școlii (din care făceau parte și arhitecții Hermann Schmidt, Adolf Liz și Paul Ernst) i-a solicitat lui Adolf Linz un plan de construcție al școlii - plan care a fost propus de el și aprobat de comisie la 28 martie 1899.    [2]

 
Noua școală evanghelică germană - construită pe strada Brutus (azi Sarmisegetuza)

Detalii școala evanghelică germană  [3]
Alfred Linz a prevăzut în planurile școlii și săli în care se puteau întâlni cu diverse ocazii membrii comunității germane; mici spectacole de teatru; sau asociația corală „Schubertbund“ (al cărei președinte a fost Linz) putea da aici concerte.

[cap. 6] Adolf Linz și vizita asociației corale berlineze „Liedertafel“ la Constanța

„Liedertafel“ a organizat între 28 aprilie – 15 mai 1908 un turneu în „Orient“, cu opriri în București, Constanța, Constantinopol, Smyrna, Athena, Saloniki, Budapesta.
 
Această vizită este descrisă în două surse: [1] / [4]

După două zile au ajuns la București; corul bucureștean „Carmen Sylva“ a fost printre cei care i-au întâmpinat la gară. A urmat un program de trei zile, în care au vizitat orașul, au fost primiți de Regele Carol la Palatul Regal și au avut un concert la „Teatrul Național“.
 
La 3 mai 1908 au plecat cu trenul din București spre Constanța. Conform unui ordin al regelui Carol, trenul s-a oprit înaintea podului de la Cernavodă, pentru ca ei să traverseze podul pe jos și să poată aprecia construcția imensă; funcționari ai căilor ferate au relatat detalii tehnice ale podului.

A
junși la Constanța, s-au deplasat spre port, la pasagerul Regele Carol I“, unde au fost așteptați de membri ai coloniei germane. Iar Adolf Linz, președintele asociației corale „Schubertbund“ din Constanța, i-a întâmpinat cu cuvinte calde.
 
Urmează o descriere a orașului, la ceasul de seară. Apoi au servit cina în sala de vară a restaurantului „Fabrica“ (aparținând berăriei „Gruber“), la care au luat parte și Herr Schmidt (consulul german) și
[Scarlat] Vârnav (prefectul Constanței).

În final, au ajuns la vas; sirena vasului a fluierat repetat, chemându-i. S-a ridicat ancora și colosul s-a îndreptat încet spre ieșirea din port.
 
Vaporul a avut prea puține cabine pentru atâția oaspeți: „numai ¼ dintre noi am putut să dormim în paturi. Ceilalți au rămas pe punte, înveliți în pături, pe șezlonguri.”
 O imagine cu membri ai asociației corale „Schubertbund“ din Constanța, cu ocazia plecării președintelui „Bukarester deutschen Liedertafel“, în gara Consstanța, 1914.  [1]

O imagine cu „Bukarester Deutsche Liedertafel“, la Sofular (Dobrogea)  [5]

Bibliografie:

[1] „Adolf Linz“, 1855-1927. De Hildegard Reißenberger, născută Linz, Constanța. Aparut in „Jahrbuch der Dobrudschadeutschen“, 1971. Editura Otto Klett, cu sprijinul orasului Heilbronn.

[2] „Heimatbuch der Dobrudscha-Deutschen, 1840-1940“. Landsmannschaft der Dobrudscha- und Bulgariendeutschen e.V. Heilbronner Stimme, ca. 1986.  

[3] „Bericht des Pfarrers Paul Jancke“. In „Jahrbuch der Dobrudschadeutschen“. Otto Klett, 1961, cu sprijinul orasului Heilbronn. 

[4] Die Sängerreise der Berliner Liedertafel nach dem Orient“. (Bukarest, Konstanza, Konstantinopel, Smyrna, Athen, Saloniki, Budapest“. Berlin, 1908. Im Selbstverlage des Vereins.  

[5] „Jahrbuch der Dobrudschadeutschen“. Otto Klett, 1962, cu sprijinul orasului Heilbronn.

Despre Dan-Eugen Șambra  

S-a născut în Constanța, în martie 1950. A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân“ și Facultatea de Automatică și Calculatoare București. În august 1986, a emigrat oficial cu familia în Germania, unde a lucrat, până la pensionare, la Siemens AG (din 2004, cu titlul Senior Engineer). A proiectat și a pus în funcțiune proiecte de automatizare și software diverse pe patru continente. La începutul anului 2011, a demarat ca administrator un forum despre istoria României / Dunăre / M. Neagră (design & structură proprie) - romaniaforum.info.
 
facebook.com/Dan.Sambra.1/  
facebook.com/Dan.Sambra.2
 

Citește și: 
 
Dan Şambra şi file de istorie dobrogeană

Dobrogea - file de istorie Pagini din trecutul orașului Constanța. Partea a VII-a (1859-1896)


 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Istoria Dobrogei - evenimente 14 noiembrie 1878 - Unirea Dobrogei cu România

15 Nov 2018 375

#Dobrogeaetnică Primul bibliograf al Dobrogei, Stan Greavu-Dunăre, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

15 Nov 2018 359

Ziua Dobrogei. Ce mesaj a transmis primarul Decebal Făgădău la împlinirea a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România

14 Nov 2018 231

Comunităţi străine stabilite în Dobrogea şi la Medgidia. Turcii (I)

14 Nov 2018 946

Poveştile Histriei (II) Moştenirea centurionului Saturninus, veteranii romani şi tragedia lui Chrysippos

13 Nov 2018 287

„Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“, de Simion Tavitian

12 Nov 2018 380

Poveștile Histriei (I) Frumoasa Hediste, moartea lui Meidias și alte istorii

12 Nov 2018 437

Dr. Ion I. Solcanu lansează la Constanţa două volume cu remarcabilă valoare documentară

09 Nov 2018 395

#Dobrogeaetnică Etniile împreună pentru Dobrogea! ZIUA de Constanţa dedică, în premieră, o campanie „modelului dobrogean“

09 Nov 2018 765

#Dobrogeaetnică Arc peste timp. De ce 23 noiembrie 1878? Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

09 Nov 2018 455

Şedinţă solemnă comună între consiliile judeţene Constanţa şi Tulcea. Mai multe evenimente planificate

08 Nov 2018 616

Centenarul Marii Uniri și Ziua Dobrogei, marcate de Muzeul de Artă Constanța. Ce evenimente sunt pregătite cu această ocazie

08 Nov 2018 314

Istoria Dobrogei - Oameni, popoare Romanii (galerie foto)

08 Nov 2018 441

„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878 - 1947). Vol. I (1878 - 1916)”, Stoica Lascu

07 Nov 2018 169

Ocupaţii ale locuitorilor Dobrogei centrale în a doua jumătate a secolului XIX şi la începutul secolului XX (galerie foto)

07 Nov 2018 1613

Tuzla cea de acum un secol şi legendele sale

06 Nov 2018 2457

Judeţul Constanţa - detalii demografice din perioada 1966-2017 (II)

05 Nov 2018 399

Istoria Dobrogei - geografie, locuri Insula Șerpilor / Achilleis / Leuke

01 Nov 2018 2005

Judeţul Constanţa - detalii demografice din perioada 1966-2017 (I)

30 Oct 2018 1056

File din istoria Constanţei (IV) Povestea Falezei de la Cazino, un fost bulevard al oraşului (II)

29 Oct 2018 2163

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Grecii (galerie foto)

25 Oct 2018 554

#citeşteDobrogea In memoriam Mihai Irimia. 76 de ani de la naşterea dobrogeanului, prin adopţie, remarcabil în arheologie

24 Oct 2018 947

File din istoria Constanţei (III) Povestea Falezei Cazinoului, un fost bulevard al oraşului (I)

23 Oct 2018 1974

Ştiutori de carte în Dobrogea anului 1912 (galerie foto)

22 Oct 2018 878

Dedicat Centenarului Reîntregirii și împlinirii a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România Simpozionul „Clerici din Dobrogea în perioada 1916-1919“, un maraton de comunicări (galerie foto)

22 Oct 2018 1264

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Sciţii

18 Oct 2018 811

#citeşteDobrogea „Românul în Dobrogea calcă pretutindeni pe ruinile măririi strămoşilor săi“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

17 Oct 2018 675

File din istoria Constanţei (II) Muzeul de la Prefectură, Sossia Africana şi alte vestigii ale Tomisului (1878-1883)

16 Oct 2018 645

#citeșteDobrogea De unde au venit primii învățători în Dobrogea anului 1878. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

16 Oct 2018 2076

File din istoria Constanţei (I) Muzeul de la Konak şi primele piese (1878-1883)

15 Oct 2018 850

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Geţii (galerie foto)

11 Oct 2018 852

Localitățile și locuitorii din Dobrogea centrală în „Analele Dobrogei“ și „Arhiva Dobrogei“ (galerie foto)

08 Oct 2018 2148

Scurtă istorie a Portului modern Constanța (V) Poartă către lumea largă - cursele internaționale

05 Oct 2018 859

Istoria Dobrogei - personalităţi Adrian Rădulescu (1932 - 2000)

04 Oct 2018 1014

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Premieră în istoria Pontica - „Mass-media, autoritatea constănțeană, comunitatea academică și mediul universitar și-au dat mâna“ (galerie foto)

04 Oct 2018 1088

LIVE TEXT Varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ şi a revistei „Analele Dobrogei“, lansată de ZIUA de Constanţa, la Pontica 51 (galerie foto + video)

03 Oct 2018 1766

„Istoria Dobrogei“ de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu

03 Oct 2018 580

#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)

03 Oct 2018 1549

#citeșteDobrogea În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța Revista „Analele Dobrogei“ (serie veche) - texte de referință pentru istoria Dobrogei

01 Oct 2018 450

În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța Revista „Analele Dobrogei“ - izvor de aur pentru cunoașterea istoriei locale

28 Sep 2018 842

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Tracii (galerie foto)

27 Sep 2018 1236

#citeșteDobrogea 137 de ani de la nașterea poetului dobrogean Panait Cerna

25 Sep 2018 911

Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (III) Inaugurarea din 1909, distrugerile din Primul Război Mondial şi primele refaceri

25 Sep 2018 952

Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (II) Primele încercări şi salvatorul Saligny

24 Sep 2018 2164

Ineditul ghid turistic al Tulcei de la 1958 (galerie foto)

22 Sep 2018 1473

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Indo-europenii (galerie foto)

20 Sep 2018 394

Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (I)

18 Sep 2018 1053

Bolşevicul Trotski, Dobrogea în 1913 şi vizita la Pecineaga

17 Sep 2018 1594

Mangalia în timpul stăpânirii otomane (II) Istoricul şi evoluţia oraşului medieval şi a portului

15 Sep 2018 1003

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea - „Profesorul Adrian Rădulescu (1932-2000), personalitate plurivalentă a Constanţei“ (galerie foto)

15 Sep 2018 915