Trecem cu toții printr-o perioadă fără precedent, de schimbări majore pe toate planurile. Coronacriza ne-a prins pe fiecare dintre noi la diferite nivele de cunoaștere și de conștiință și, în funcție de asta, gestionăm acum – așa cum ne pricepem și cu resursele de care dispunem – stările și emoțiile care vin spre noi, necunoscute, intense, adesea destabilizatoare.

Dar ceea ce ar putea părea un motiv de tulburare și revoltă – izolarea și limitarea libertăților – poate deveni, la o analiză mai rece, un prilej de reconfigurare a percepțiilor, a felului de a vedea și a ne trăi viața. O bună ocazie de a ieși din rutina existenței de până acum, în care fiecare zi semăna cu cealaltă, în care funcționam ca niște mașinării bine unse, răspunzând prompt la comenzi, fără să ne punem întrebări, fără să ieșim din tipare, fără să părăsim rândurile.

Conform psihologilor, 90% din comportamentul nostru reprezintă obicei. De când ne trezim dimineața și până când adormim noaptea, sute de lucruri pe care le facem sunt identice cu cele de ieri, de alaltăieri, de fiecare zi. Dezvoltăm seturi de obiceiuri ferme și consolidate, care ne determină fiecare domeniu din viață, de la sănătate, profesie, venituri sau relații.
 
Pe de o parte, aceste obiceiuri ne ajută să ne eliberăm mintea, în timp ce corpul este pe pilot automat, și să ne ocupăm de mai multe lucruri în același timp. Dar, pe de altă parte, putem deveni captivi ai acestor obiceiuri, cantonați în tiparul inconștient al comportamentului autodistructiv, care ne inhibă creșterea și ne limitează succesul.

Aud în jur oameni care își exprimă cu obstinație dorința de a ne întoarce la „normalitate”. Adică la vechile obiceiuri? Oare n-ar fi preferabil să ne creăm altele, mai benefice? Poate, de fapt, nu e cazul să ne întoarcem la nimic din ce a fost. Criza asta nu a venit întâmplător, nu e doar o paranteză în viețile noastre, nu e doar o „buclă” menită să ne facă să revenim, fără a fi învățat nimic, la o existență ternă, de roboței fără vise și idealuri, ci pare mai degrabă un „bobârnac” dat de univers pentru a ne scoate din transă.

Acum este cel mai bun moment pentru a ne deprinde cu noi obiceiuri care să ne crească, să ne facă mai creativi, mai împliniți, mai fericiți. Avem ocazia să fim mai mult cu noi, să ne cunoaștem, să ne vindecăm răni vechi, neștiute, să ne întrebăm ce ne dorim cu adevărat, ce ne face sufletul să vibreze, încotro s-o luăm ca să ne fie mai bine? Par întrebări banale, dar pe care, luați de valul trăirii doar în plan material, am uitat să ni le mai punem…

Ce-ar fi să dăm timpului care ni s-a oferit în dar o altă destinație decât eram obișnuiți? Să renunțăm la anxietate și conectarea cu informația toxică transmisă în mass-media și să facem din acest răgaz un timp dedicat elevării minții, trupului și sufletului – să învățăm să ne relaxăm, să petrecem timp de calitate cu cei dragi, să ne dezvoltăm creativitatea, să facem sport, să ne întoarcem spre meditație, introspecție, conectarea cu înțelepciunea interioară. Să ne cultivăm, cu alte cuvinte, alte obiceiuri.

Căci criza va trece și e bine să ne trezim mâine într-o altfel de lume, în care să ne folosim resursele extraordinare pe care le avem în noi, potențialul nefolosit, cu care să construim în zona de inspirație, de entuziasm, de VIAȚĂ.

 
 
 Citește și:
Editorial Calm și claritate mentală, în așteptarea unei noi „renașteri”