Cui îi mulţumim? Iată imnul hoţilor pentru vara 2013

Motto:
„Vine vara, bine-mi pare!
Fac turişti la buzunare.
Portofele, telefoane -
Le adun ca pe bomboane!
Niciun poliţist sub soare
Nu-i pe drumul către mare.
De jandarmi nu mai vorbesc,
Iar eu, în pace, jefuiesc!“

Aşa ar putea suna imnul hoţilor de pe litoral, bucuroşi nevoie mare că s-a deschis sezonul şi vin turiştii. Iar asta, cu atât mai mult cu cât turiştii nu vin oricum, ci cu buzunarele doldora de telefoane de ultimul tip, tablete şi mai ales portofele pline cu bani şi cărţi de credit, iar mulţi dintre ei merg cu autobuzul. Lipsa de experienţă în protejarea bagajelor şi a buzunarelor duce adesea la călători păgubiţi şi concedii stricate. Iar totul se petrece, spun unii, sub ochii organelor de ordine. Am spus-o şi cu alte ocazii şi îmi menţin părerea: nu cred că nu se poate găsi chiar nicio soluţie pentru aceşti oameni care se cred stăpânii autobuzelor. Poliţişti, jandarmi şi chiar agenţi ai Direcţiei de Pază şi-ar putea da mâna într-un pact spre binele cetăţeanului. Mijloacele de transport în comun ar putea fi păzite de echipaje mixte, iar dacă o astfel de măsură ar îngreuna excesiv bugetul sau restul activităţilor în tot timpul anului, atunci măcar pe sezon problema ar trebui remediată, când, vorba aceea, adesea în ajutorul efectivelor constănţene „sar“ detaşaţii din alte oraşe sau studenţii de la Academia de Poliţie. Aşa cum drumul Bucureşti - Constanţa se poate face în două ore şi jumătate cu trenul dacă avem jandarmi cu arma în mână care păzesc căile ferate, aşa am putea vedea şi noi, constănţenii, dar şi toţi cei care vin la mare, că procentul jafurilor în mijloacele de transport în comun ar scădea simţitor. Însă am aşa un sentiment că din alte locuri situaţia se vede diferit. Că furturile din autobuze nu par un capăt de ţară dintr-un birou umbros pe timpul verii şi călduros în timpul iernii. Că în momentul în care te urci într-o limuzină să pleci acasă - în loc să stai în staţie să aştepţi autobuzul - faptul că cineva poate efectiv să „buzunărească“ pe altcineva pare mai degrabă o metaforă, un lucru abstract. În definitiv, munca de birou şterge gravitatea lui „aici, acum“! Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm toamna, să citim statistici (întocmite, fireşte, de la birou) cu numărul turiştilor jefuiţi pe litoral şi cu procentul infracţionalităţii în mijloacele de transport în comun.