Despre precedentul Tecuceanu si cum am uitat sa fim oameni

Subiectul preferat al ultimelor zile este, fără doar şi poate, vaccinul împotriva gripei noi. Sau porcine. Sau cum naiba i s-o mai zice.

Recunosc, sunt printre cei care au dat buzna să se vaccineze. S-a făcut o săptămână de când am fost la medic, m-am injectat şi am creat panică printre cunoscuţi, care m-au întrebat zile la rând cum mă simt. M-am simţit bine, mă simt bine în continuare, nu am simţit nicio urmă de efect advers. M-am vaccinat pentru că m-am speriat foarte tare. Un cunoscut de-al meu, om la care ţin, aflase că este suspect de gripă... porcină. Mi-a spus şi nu l-am crezut, am luat în râs informaţia şi m-am certat în sinea mea atunci când mi-a trimis pe Internet o poză a adeverinţei medicale. Realitatea m-a izbit: era primul om pe care îl cunoşteam, de care îmi păsa, ce se lovea de problema asta. Mereu este mai uşor să treci cu vederea fapte atunci când nu te afectează pe tine sau pe cineva care face parte din universul tău. În cazul meu aşa a fost. A doua zi eram la vaccinare. Apoi, am auzit tot felul de informaţii negative despre lichidul care-mi intrase în corp cu ajutorul acului care-mi străpunsese pielea. Cu toate acestea, sute de mii de oameni s-au supus vaccinării. De ce? Avuseseră precedentul! Actorul Toni Tecuceanu a murit... şi s-a spus că de vină ar fi gripa porcină. Nu a mai fost văzut ca om, ci ca precedent. Cazul Tecuceanu a traversat cu mult limitele umanului. Este adevărat, o naţiune întreagă a suferit la moartea sa, dar nu neapărat din compasiune, ci mai mult de frică pentru propriile vieţi. Din cauza asta, cred că este necesar, pentru a redeveni oameni şi pentru a nu mai fi doar trestii gânditoare trântite la pământ de frica guiţatului gripei porcine, să citim nişte rânduri scrise pe net, nu pe hârtie, de un om care l-a iubit pe Toni, care l-a cunoscut şi a văzut în el mai mult decât individul celebru de la televizor care a fost răpus de gripa nouă. Sau poate că n-a fost.

„Când ai câştigat, «Gala tânărului actor» la Mangalia, te-am aplaudat! Când ne cântai la şpriţ, te aplaudam! Te aplaudam ironic când pierdea Steaua! De asemenea când te îmbrăcai în Elvis şi-ţi făceai numărul(...) Acum nu! Nu am putut să te aplaud - cică - pentru ultima oară. Nu pot să te aplaud dacă pleci în mijlocul spectacolului! Nu tu! Mai aveai atâtea aplauze de luat, dar la prima ta inconştienţă, ai ales să le iei pe astea. Îţi mulţumesc pentru tot, nu-ţi mulţumesc că mi-ai rupt sufletul, care te păstrează acolo! «O să ne adunam noi odată să facem o chestie mişto!», ne spuneai tu! Ne-ai adunat, dar regia ta a fost cumplit de dureroasă! «Razi ca prostu`!», aşa mi-ai scris acum o lună când eram în emisiune. Acum ca ce plâng, Toni?" - Alexandru Conovaru