Editorial Cât timp vor mai fi ținuți părinții la gardul școlii? Peste tot s-au relaxat restricțiile impuse de pandemie

• În multe dintre unitățile de învățământ din Constanța părinților le este strict interzis accesul în curtea și incinta școlilor.
• De doi ani, părinții sunt ținuți la gardurile unităților de învățământ fără a avea ocazia să intre în școli sau grădinițe.
• Mai sunt câteva săptămâni și se încheie anul școlar și sunt părinți care au văzut doar în poze sala de clasă a copiilor

De doi ani de zile viața noastră a fost dată peste cap, odată cu apariția primelor restricții impuse de pandemia ce a afectat întreaga lume. Ne-am trezit brusc cu restricții impuse, restricții la început foarte dure. Interdicția de a ieși afară fără minunata declarație ce trebuia completată la fiecare ieșire din casă.

Afectați au fost și copiii care s-au văzut brusc despărțiți ed colegi de la grădiniță și de la școală și care s-au văzut nevoiți să continue cursurile în sistem on-line, un concept nou atât pentru ei cât și pentru cadrele didactice care au fost obligate să învețe din mers cum să se descurce în astfel de situație.

Au trecut doi ani în care socializarea a fost trecută pe locul secund de teama unei îmbolnăviri cu temutul virus care făcea ravagii în toată lumea. Încet-încet lucrurile au început să reintre pe drumul obișnuit, restricțiile au fost reduse, iar de aproape două luni de când a fost eliminată starea de alertă s-a renunțat la toate interdicțiile impuse.

Recent chiar și Spitalul Clinic Județean de Urgență a anunțat că se reia programul de vizitare a pacienților internați.

Cu toate acestea, în multe dintre unitățile de învățământ din Constanța părinților le este strict interzis accesul în curtea și incinta școlilor. Același lucru este valabil și în grădinițe unde părinții sunt nevoiți în continuare să își lase la primele ore micuții în fața grădiniței și să aștepte să fie preluați de un cadru.

De doi ani, părinții sunt ținuți la gardurile unităților de învățământ fără a avea ocazia să intre în școli sau grădinițe. Oare cât rău pot face părinții care își duc micuții la grpădiniță, îi ajută să se schimbe și apoi îi duc în sala de clasă? Așa era înainte de începutul pandemiei, și tare bine mai era, mai ales pentru părinții cu copii de grădiniță. Simțeam că ne implicăm activ în viața de preșcolar a micuțului. Știam unde merge, cum arată spațiul în care își petrece câteva ore pe zi, în ce condiții. Acum, suntem ținuți la distanță cu totul.

Ședințele cu părinții încă se desfășoară, din păcate, în sistem online sau la gardul școlii. Nu cred că este normal. Părinții trebuie să se implice activ în viața de preșcolar sau școlar a copiilor. Ne-a fost răpită bucuria de a ne vedea micuții „absolvenți“ la finalul unui ciclu de învățământ, bucuria de a participa la serbările copiilor și multe altele. Oare nu ar fi cazul să spunem STOP?

Mai sunt câteva săptămâni și se încheie anul școlar și sunt părinți care au văzut doar în poze sala de clasă a copiilor și nu prea este normal. Suntem ținuți departe de tot și nu prea este corect. Am văzut destul cum arată curtea școlii din spatele gardului, cât de periculos să fie oare dacă ar intra părinții în curtea școlii sau a grădiniței.

La grădiniță înainte de pandemie se permitea părinților copiilor de grupa mică să petreacă alături de micuți câteva ore în sala de clasă în primele zile după intrarea în colectivitate.

După pandemie micuții s-au văzut nevoiți să aibă parte de o adaptare (dură, după părerea mea) la viața de preșcolar. Nu a fost ușor nici pentru copil și nici pentru părinte să își vadă copilul de 3 ani mergând plângând, într-un loc necunoscut cu persoane necunoscute.

Sper, încă, la o schimbare și la revenirea la „vremurile bune“ în care părinții nu erau pericolul cel mai mare din viața de școlar și preșcolar a micuților. Sper să se schimbe situația. Sper să nu mai văd școala din spatele gardului ferindu-mă de mașinile care trec prin fața școlii. Sper să fiu alături de copiii mei în prima zi de școală sau de grădiniță ținându-i de mână și descoperind împreună sala de clasă și doamnele care îi au în grijă. Sper la o viață normală pentru copiii mei. Oare vom mai avea așa de mult de așteptat? Tot sper că nu, dar.....

Citește și: 

EditorialSolidari cu cetățenii din Ucraina. Cum sunt privite măsurile de ajutorare a refugiaților în spațiul virtual