Editorial „Dacă trăiești o viață care nu merită trăită, schimb-o!”


 
  • Connie Larkin, cea care a promovat educația ontologică în România, nu mai este printre noi, dar prețioasa sa moștenire rămâne neștearsă.
 
Am descoperit-o pe Connie Larkin în urmă cu mai mulți ani, ascultându-i interviurile, citindu-i cartea, participând la un curs pe care l-a ținut, în 2019, în Constanța.

Felul ei de a spune lucrurilor pe nume, tranșant și fără menajamente, a fost ca un duș rece, ușor inconfortabil, dar revigorant și transformator.

De la ea, am aflat de educația ontologică, de Est Training, de Photoreading, de ecologie mentală și de atâtea alte căi de a crește și a trăi în adevăr.
Cu Connie Larkin am învățat despre autenticitate, despre responsabilitate și despre dansul magic cu prezentul.

Născută la București, dar fugită în lume pentru a respira libertate, Connie s-a întors în România și, în ultimii săi ani de viață, a ars ca o flacără, promovând neobosit educația ontologică și principiile sale, menite să schimbe perspective, să scuture bariere mentale și prejudecăți.  

Faimoasa sa întrebare-capcană „Ce dă vaca?”, pe care o punea deseori interlocutorilor ei, a rămas ca o parabolă a  necesității de a ne asuma responsabilitatea deplină pentru viețile noastre, căci vaca nu dă decât balegă, iar laptele trebuie să ni-l luăm singuri, coborând de pe gard, renunțând să ne mai lamentăm, suflecându-ne mânecile și angajându-ne să aducem plus valoare, să facem o diferență, atât cât trăim.

Era îndrăgostită de India, de Osho, de Carlos Castaneda, de simplitatea conversațiilor socratice, care „desțelenesc” mintea.

Era atât de vie, respira bucurie de viață prin toți porii, încât pare greu de crezut că nu mai e printre noi, că silueta ei colorată, învăluită în punjabi, a plecat în neant și nu ne va mai apărea niciodată aievea.

Vocea ei va rămâne totuși în conștiința tuturor celor care au avut privilegiul s-o cunoască, iar dialogurile cu ea (destul de abrupte și neconvenționale) rămân înregistrate pentru cei care urmează să o descopere.

Drum bun în lumină, Connie, și mulțumim pentru tot ce ai fost, pentru tot ce ai făcut ca să ne trezim! Aceste valori nu au nevoie de trup, pentru a continua să existe! Acum ești pretutindeni!
 

Citește și:
Editorial Nimic nu are vreun rost în afară de rostul pe care îl atribuim noi

 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Editorial Mai ții minte cum te jucai când erai mic?

28 May 2022 446

Editorial Emoții mari pentru părinți și copii la începutul verii. De la înscrierea la creșă sau grădiniță până la examenul de bacalaureat

26 May 2022 1288

Editorial Poate un oftalmolog să salveze viața unui motociclist?

23 May 2022 966

Editorial În sport, lacrimile nu sunt numai de bucurie. Performanța e clădită și cu suferință

21 May 2022 1628

Lacrimile lui Chițac pentru poporul ucrainean s-au uscat?! La Pavilionul Expozițional ajutoarele sunt la limită. Bilateralele nu țin loc de mâncare pentru refugiați!

19 May 2022 5577

Editorial Jurnal de cuplu. Viața în doi într-un apartament cu chirie

16 May 2022 3651

LIVE TEXT. Constanța Volumul „O viață așa cum s-a nimerit”, de Virgil Andriescu, lansat la Sala Teatrului de Operă și Balet Oleg Danovski (GALERIE FOTO)

13 May 2022 1791

Editorial Începe un nou sezon estival pictat în opulență și falsitate

11 May 2022 2217

Editorial Parcare gratuită în Mamaia?!

09 May 2022 2333

Editorial Cum a fost pervertită prietenia, la noi

07 May 2022 2107

Editorial Cât timp vor mai fi ținuți părinții la gardul școlii? Peste tot s-au relaxat restricțiile impuse de pandemie

05 May 2022 2172

Editorial Distracție pe litoral, fără mască și frică de coronavirus. Mai e Vama ce a fost?

02 May 2022 2281

Editorial Războiul din Ucraina, combustibil pentru „fapte bune” românești

30 Apr 2022 2132

Editorial Stadion nou la Constanța. În rândul fanilor, așteptarea e tot mai grea

28 Apr 2022 3913

Editorial Nimic nu are vreun rost în afară de rostul pe care îl atribuim noi

23 Apr 2022 2443