Editorial De dragul diversităţii, se fac listele cărţilor necitite

Încep fiecare dimineață cu o cafea. Nu văd de ce nu aș face-o şi azi. Mă loghez pe Facebook. Observ că o provocare literară devine o isterie. Moda lepşei cu lista de zece cărţi care ţi-au marcat viaţa se conturează mai greu decât campania de donaţii Ice Bucket Challenge, dar este cam la fel, în esenţă. Oameni de toate categoriile şi-au turnat apă cu gheaţă în cap, însă au omis să doneze bani, aşa cum, în prezent, mulţi indivizi trec pe liste cărţi scrise de autori savanţi şi de succes, necitite, pentru a fi în trend pe reţeaua de socializare. Dar ideea lepşei cu cărţi a prins, iar marele Facebook s-a transformat într-o bibliografie imensă. Regula jocului este simplă. După ce eşti provocat, faci o listă cu zece lecturi care te-au impresionat în viaţă, apoi provoci la rândul tău alte trei persoane să facă o înşiruire similară.
Librarul Cristian Zeciu vorbea, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, despre evoluţia pieţei de carte din România. El preciza că, din anul 2005 până în prezent, trendul la nivel de populaţie care citeşte este puternic descrescător, subliniind că România are cea mai slabă piaţă de carte din Uniunea Europeană.
 
Dar ce contează statisticile, atunci când românii devin aroganţi pe Facebook şi demonstrează, prin leapşa celor zece cărţi, că formează poporul cu cei mai mulţi cititori de Kant şi Hegel de pe planetă? Din jocul acesta, devenit viral, reiese că în România chiar se citesc cărţi. Sunt mai multe volume citite decât albumele de manele ascultate. Evident că acest lucru este ireal. Unii menţionează în listă cărţi de mare valoare, ca să pară mai culţi şi mai cool. Dacă ar fi să îi credem, ar reieşi că românii chiar îi întrec pe americani şi pe englezi la cărţi citite în limba engleză.
 
Deşi politicienii ar prefera mai multa leapşa cărţilor de credit, Victor Ponta a acceptat provocarea din partea unui jurnalist, provocându-l, la rândul lui, pe Traian Băsescu. Şeful statului a declarat, într-o conferinţă de presă susţinută la Cotroceni: „Am înţeles că Victor Ponta e frământat de ce cărţi citesc. Îi citesc lucrarea de doctorat, de la 1 la 10. Şi încerc să găsesc câteva pagini neplagiate“. Ar putea fi un joc lipsit de replici înţepătoare şi amuzante? Bineînţeles că nu!
 
Provocarea, care se prezintă ca jocul copilăriei de pe uliţă, a transformat cititul într-o formă de fudulie. Indivizii adoră să vorbească despre ei şi cum altfel şi-ar putea plasa cea mai bună imagine „în vitrină“ dacă nu ar posta titluri de cărţi celebre scrise de autori cu nume sonore?
 
Părerea mea este că acest joc are un mesaj clar, este o instigare la cultură în rândul tinerilor, întrucât nu doar cărţile de joc îţi aduc noroc în viaţă. Însă există o întrebare: de dragul lepşei, câţi ar cumpăra un volum din cele recomandate de cei care au săpat adânc printre titluri?
 
Păcat că în România au rămas doar cititorii, citiţii au evadat în alte ţări...