Editorial

Editorial Despre „nu pot“ și „nu vreau“

Auzim deseori cuvintele nu pot. Și imediat îți vine în minte întrebarea? De ce? Nu cumva pentru că nu vrei? Poate că nu. Poate chiar subiectul respectiv te depășește și, decât să faci ceva despre care nu ai idee, mai bine nu îl faci.
 
În copilărie suntem extrem de tentați să folosim aceste cuvinte, pentru că suntem mici, nu știm foarte multe și, chiar dacă nu conștientizăm acest lucru la momentul respectiv, ne este frică să nu îi dezamăgim pe cei din jur. Însă, la maturitate, lucrurile se schimbă. Alta poate să fie semnificația cuvintelor „nu pot”, „nu vreau”.
 
Totuși, acest „nu pot” ne este la îndemână, înainte să mai analizăm despre ce este vorba. E ușor, în orice ipostază, să spui „nu pot”, pentru că astfel cei din jurul tău nu te consideră ignorant, înfumurat, ci pur și simplu încearcă să îți înțeleagă postura, dar postura ta e una ingrată. De ce? Pentru că acest „nu pot” nu vine în urma unei aprofundări, vine natural. Vine în ajutorul tău, ca tu să scapi de o responsabilitate anume, ca tu să poți fugi de ceva ce te sperie și prin care nu vrei să treci, chiar dacă ești capabil. Indiferent că inima îți spune să faci ceva, mintea te va da tot timpul la o parte. Și care e mai pregnantă în viața oricărui om? Mintea, rațiunea, gândirea la rece sau inima, sufletul, sentimentele?
 
Și aici mă refer la orice fel de situație. În familie, la birou, la locul de muncă, între prieteni, între rude. Trebuie să ne gândim de ce alegem să spunem din start acest „nu pot”. Diferă în funcție de locul în care ne aflăm. Încerci să obții compasiunea celor din jurul tău și de asta o și spui? Sau aici intervine acest „nu vreau”, pe care nu poți să îl exprimi în cuvinte, pentru că deranjează și auditiv, și vizual în momentul în care îl rostești? Nu există un singur răspuns.
 
Îmbinarea lui „nu pot” cu „nu vreau” generează o serie de consecințe, bune sau mai puțin bune. Cert este faptul că ar trebui să fim mai deschiși și la suferințele și nevoile celor din jur. Da, poate trebuie să ne vedem, așa cum se spune de „curtea noastră”. Și ce se întâmplă în ea să rămână inaccesibil. Dar... trăim printre oameni, cu oameni. Si, câteodată, nu știi dacă chiar tu ești persoana aceea de care aproapele tău are nevoie să îi spună: POT! VREAU!
 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Editorial Bate vântul schimbării în spitale? Ce au propus sindicatele

14 Jan 2019 433

Editorial Străinii care sunt mai români decât liderii noştri. De ce a devenit viral discursul lui Donald Tusk

12 Jan 2019 501

Editorial Ce aşteptăm de la sportul constănţean în 2019

10 Jan 2019 573

Semnal editorial „Împotriva nisipului“ Prozatorul dobrogean Paul Diaconescu - un „Pierde-Ţară“... suedez, mereu cu gândul acasă

08 Jan 2019 495

Editorial Nici nu a început bine anul, că avem ce discuta. De la primul accident grav pe 2019, până la șoferul gol care a produs un carambol

07 Jan 2019 702

Editorial Constanţa, oraş bogat. Depinde din ce unghi priveşti

05 Jan 2019 568

Editorial Despre setarea obiectivelor. Lista dorinţelor pentru 2019

31 Dec 2018 745

Editorial Crăciunul, petrecut alături de prietenii virtuali de pe Facebook prin schimburi de mesaje şi imagini cu mese îmbelşugate

29 Dec 2018 628

Editorial Ruleta rusească. Pleci de-acasă, dar nu ştii dacă te mai întorci

24 Dec 2018 856

Editorial Sărbătorile de iarnă, cu suişuri şi coborâşuri

22 Dec 2018 524

Editorial Primele victime ale vremii reci, oamenii străzii

20 Dec 2018 515

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Cotidianul ZIUA de Constanţa, iniţiatorul recunoaşterii, post-mortem, a istoricului Adrian V. Rădulescu ca cetăţean de onoare al judeţului Constanţa

18 Dec 2018 672

Editorial Tradiţia din şcoala românească. Voi cu cât aţi cotizat la cadourile de Crăciun pentru profesori?

17 Dec 2018 734

Editorial În Constanţa, Crăciunul a fost declarat „închis“ înainte de termen

15 Dec 2018 946

Editorial Micul magician s-a făcut mare. În jobenul său se ascund faze ireale!

13 Dec 2018 564