Editorial Despre postacii de pe Facebook. De ce se bazează partidele atât de mult pe ei?

Vorba aia, nu eşti pe Facebook dacă nu te-ai certat măcar o dată cu un postac. Şi nu vorbesc aici de postacii aceia care promovează pisici, cafele şi citate despre viaţă. Aici vreau să fac referire la cei care sunt mai politicieni decât politicienii. Da, acum sigur fiecare are un nume în cap.
 
Sunt cei care au o poză cu natura sau o imagine făcută în Paint unde sprijină un partid sau altul. Sunt cei care scriu argumente agramate despre binele sau răul făcut de o formaţiune politică. Sunt acele conturi false cu trei imagini preluate cu tanti Tănţica sau cu nea Costică de la ţară şi transformaţi în armă de propagandă.
 
Mai sunt câţiva militanţi pe Facebook cu conturi reale, dar aici e vorba de altă poveste. O parte sunt membri de partid sau simpatizanţi care au directivă de la partid să „apere” sigla, liderul şi sloganul cu orice comentariu posibil. Şi mai sunt cei plictisiţi, cu prea mult timp liber, care trăiesc din certurile online.
 
Orice partid are postaci, fie că vrea sau nu. Cel puţin o categorie se regăseşte pentru orice formaţiune. Este cum se făcea pe vremuri, când se citea ziarul la cârciuma din sat şi se dezbătea starea politică cu vorbe modeste. Era câte un simpatizant al fiecărui partid. Se certau ore bune, iar apoi se împăcau la umbra unui ţap de bere, în timp ce o melodie de jale era auzită pe surdină, dintr-un casetofon plin de praf.
 
Acum cârciuma e reprezentată de Facebook, iar grupurile şi paginile sunt cele mai bune „mese” la care stau postacii. Când argumentele se termină, încep înjurăturile clasice. Un partid are mereu de câştigat de pe urma postacilor. Nu sunt plătiţi de partid şi ajung la mai mulţi oameni decât ar ajunge un afiş. Şi aici nu este nevoie de un regulament sau de bune maniere. Căci astea lipsesc cu desăvârşire din cearta cu postacii.
 
Şi mereu se vor adapta. Oricum se va dezvolta tehnologia, dacă dispare Facebook-ul şi revenim la print, este clar că ei vor găsi mereu o alternativă de „cârciumă”.