Editorial Fata de aur şi sporturile electorale - imaginea neputinţei ruşinoase

Simona Halep este, la ora actuală, fără drept de apel, cel mai mare român al contemporaneităţii. Dacă până astăzi, România era pentru străini ţara lui Dracula, a lui Hagi şi a Nadiei Comăneci, anul acesta, ei ne-au cunoscut prin intermediul unui alt nume de aur: Simona Halep. „Balaurul“ mondial Serena Williams a avut o prestaţie de nerecunoscut în faţa Simonei, care a oferit o lecţie pe care mulţi ar trebui să o ia în seamă, o lecţie a modestiei.

E drept, noi nu putem decât să ne mândrim că trăim în epoca sa de aur, că suntem constănţeni ca şi ea şi că vorbim aceeaşi limbă. Meritele îi revin în totalitate, căci nimeni altcineva nu a împărtăşit cu ea durerile resimţite după ore şi ore de antrenamente, nimeni nu ştie câte sacrificii a făcut pentru formarea treptelor scării pe care o escaladează mai vertiginos ca oricând; nimeni nu este în măsură să se împăuneze cu merite false, iar când spun nimeni, mă refer mai ales la politicienii care au făcut un sport din a-şi asocia imaginea cu cea a învingătorilor. Asemenea unor licheni care parazitează copacii roditori, la fel şi imaginile triste ale unor politicieni se alătură instant (ca o supă la plic - gata într-o clipită) imaginilor învingătorilor, ale sportivilor de gâtul cărora atârnă metale preţioase câştigate după eforturi inimaginabile.

Măcar dacă asocierea imaginii cu cea a Simonei Halep ar fi singurul păcat. Dar să nu uităm de celebrul selfie din primăvară, făcut în emisiunea antenistă alături de lotul gimnastelor de aur. Imaginea campionilor este idealul pe care tinerii şi-l fixează şi pentru care performanţa şi palmaresul lor constituie un model de emulaţie. Continui să refuz să accept folosirea imaginii unui campion şi a unui sport în beneficiul unui partid politic sau în serviciul unei persoane care nu poate decât visa la rezultatele şi la aplauzele campionilor. Nu, domnule politician, nu am să te votez doar pentru că ai felicitat-o pe Simona Halep în secunda doi după ce a ridicat pumnii a victorie; cum nu am dat nici „like“ paginii tale atunci când, mişeleşte, te-ai folosit din nou de imaginea ei pentru a smulge simpatii printr-un tertip pe care îl folosesc paginile spam. Acest lucru îmi dovedeşte un singur lucru: nu te bazezi nici tu, nici cei din staff-ul tău de campanie pe forţa propriei imagini.