Editorial Hocus-pocus, coronavirus „digitized scholarum”! Vezi Legea educației, art. 70 (2011)

Dintr-o nefastă zi de miercuri, 18 martie 2020, școala românească s-a trezit din căruță în OZN, ca să citez, parțial, un vestit blogger.
Nu instant, pentru că i-a trebuit ceva Ministerului Educației să se dea cu capul de pereți să descopere... apa caldă. Prima dată a apărut Teleșcoala – noroc cu „bătrânul” TVR -, ca măsură urgentă pentru a-i ține în „vrie” pe absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a, care, by the way, zilele astea trăiesc clipe de groază, neștiind când și ce vor susține.

Google Classroom, Zoom, Digitaliada, Youtube, Digital.educred.ro, Livresq, Teams, Office 365, Google Hangouts Meet, edX, Coursera, Hypersay, Notion, Anchor, Brainpop, ClassDojo, Discovery Education, Edmodo, Flipgrid, Google Meet, iată pomelnicul de resurse și referințe pentru predare și învățare la distanță accesat din momentul în care autoritățile au decis închiderea școlilor, ca supremă prevenție împotriva noului coronavirus. Cel mai puțin accesat, conform statisticilor manuale.edu.ro, deși este recomandat de Ministerul Educației.

Vasăzică, bieții profesori s-au trezit răscolind nesfârșitul virtual în căutare de aplicații, platforme online, soluții software, teleșcoală, webinarii, tutoriale, programe de consiliere care să se plieze pe puterile de accesare ale elevilor. Pentru că, deși ISJ Constanța raportează că „în județul Constanța, peste 85% dintre elevi dispun de un smartphone/ o tabletă/ un computer care să le permită accesul la alternativele de învățare în mediul online”, am convingerea că procentul este simțitor mai mic, din simplul motiv că internet acasă în mediul rural este considerat un lux. Stați așa, să ne înțelegem, una-i cartela din telefon pe care se uită tot melteanul pe Facebook, și alta-i netul pentru un device prin intermediul căruia să faci cursuri online.

Și apropo de FB, la mijlocul săptămânii trecute, fostul ministru Daniel Funeriu, cu aroganța-i nedisimulată, posta: „încă din 2011 am prevăzut ceva ce azi ne-ar fi de mare folos: Biblioteca Școlară Virtuală, gândită încă din vremea comisiei Miclea din 2008. Dar ce să vă fac dacă de 9 ani cei care mi-au urmat au făcut «fixpix»? Eu rămân ce-am fost mereu, adică ăla naşpa care face chestii mișto, iar voi rămâneți cu... praful de pe tobă...

Art. 70 din Legea educației:
Art. 70 alin. (2)

Se înființează Biblioteca Școlară Virtuală şi Platforma școlară de e-learning, care includ programe școlare, exemple de lecții pentru toate temele din programele școlare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului obținând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.

(3) Unitățile de învățământ utilizează platforma școlară de învățare pentru a acorda asistență elevilor în timpul sau în afara programului școlar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa școala.

(4) Înființarea, gestiunea şi îmbogățirea permanentă a Bibliotecii școlare Virtuale şi a Platformei școlare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului”.


Chiar fix în pix... Sincer, nu știu cine se mai agață de această lege care a fost mai mult înjurată decât aplicată!


Citește și:

Editorial Disciplinele obligatorii din gimnaziu, puse pe făraş. Profesorii şi părinţii propun, cine dispune?