Editorial Îi pasă cuiva de doliul naţional?

Guvernul a declarat ziua de 2 septembrie drept zi de doliu naţional în memoria românilor decedaţi în urma cutremurului din Italia, instituţiile urmând să arboreze drapelul în bernă. Potrivit documentului publicat de Guvern, astăzi, toate instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale au obligaţia arborării drapelului României în bernă. Aceeaşi obligaţie revine şi persoanelor fizice, dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reşedinţă. Tot azi, posturile naţionale de radio şi televiziune, precum şi instituţiile de cultură îşi vor adapta programul în mod corespunzător.
 
Ultima dată la care în România a fost decretat doliul național a fost pe 13 august, în memoria Reginei Ana. Zi de doliu național a fost declarată și data de 24 martie 2016, în semn de solidaritate cu victimele atentatelor de la Bruxelles. 31 octombrie, 1 și 2 noiembrie 2015 au fost declarate zile de doliu național în memoria victimelor incendiului din Colectiv. Data de 26 iunie 2013 a fost şi ea declarată zi de doliu național, în semn de respect față de cei 18 români care și-au pierdut viața în accidentul de autocar din Muntenegru.
 
Şi acum intervine întrebarea: îi pasă cuiva de doliul naţional?
 
Doliu naţional ar trebui să reprezinte o dovadă sinceră de compasiune. Durere împărtăşită. Nicio muzică în apropiere sau în depărtare. Nicio zi nu ar trebui să poată fi comparată cu cea a doliului naţional.
 
Însă realitatea e alta: doliul naţional e o zi obişnuită. Oamenii aşteaptă să li se termine programul de muncă, gândurile lor înaintând grăbite spre mare, spre Deltă. Oamenii uită atât de uşor, nici urmele zilei de dinainte nu se mai văd.
 
Îmi aduc aminte de cele trei zile în care a fost doliu național în memoria victimelor incendiului din Colectiv. Au fost organizate manifestări, show-uri, chiar în cluburi din Bucureşti, unde a avut loc tragedia. Muzică, distracţie. Aţi observat ceva diferit la programele TV? Câte drapele coborâte în bernă aţi văzut pe străzi sau prin balcoane?   
 
Citisem undeva că în România doliul național ar trebui să se declare zilnic, din cu totul și cu totul alte motive. Drept exemplu erau daţi oamenii care au murit până acum în spitale din cauza lipsei de medicamente. Exemplele ar putea continua cu uşurinţă. Îi pasă cuiva? Ajută cineva?