Editorial Jurnal de cuplu. Viața în doi într-un apartament cu chirie




Zen în aparatamentul de la etajul trei
 
E verde etern în balconul meu de la etajul trei. Mirosul de cafea inundă bucătăria noastră modestă, dar primitoare. E dimineață. El a plecat la muncă. I-am spus că îl iubesc din pragul ușii și încă mă întreb ce am făcut ca să merit un om atât de bun. Locuim împreună într-un apartament cochet cu vedere la bulevard. Seara cântam folk la chitara în bucătărie, noaptea el se uita la meci și eu citesc poezii. Ne susținem visele reciproc și ne prinde dimineața stând la povești. Nu mă plictisesc niciodată când sunt cu el și viața are gust de portocale. Am 30 de ani.
 
Să recapitulăm.

Apartamentul nostru de vis

Ne-am hotărât să ne mutam împreună. Mergem să vedem primul apartament și ne place. A doua zi dăm avansul. Merg cu mama să caut covoare și perdele. Ne aducem cărțile. Ale mele cu Cărtărescu, ale lui cu fotbaliști. Tabloul în alb și negru cu Marilyn Monroe tronează în sufragerie și seara se uita ciudat la noi. Suntem fericiți în cuibul nostru. 

Trec  trei zile.​ Începem să observam că ușile nu se închid, apa caldă vine după 40 de minute , wc-ul e stricat, parchetul scârțâie și nu avem șifonier. El bombăne că apartamentul e vechi și chiria scumpă.  Eu îi spun că nu e vechi, e retro. Îmi aduc lustra cu Frida Kahlo și el acceptă pentru că mă iubește, desi îl enervează la culme.

După doua zile încep petrecerile. Nu avem televizor și ascultam muzică pe telefon. Vecina de la etajul doi tipă de mama focului pe scara că facem gălăgie, dar ea face mai mult zgomot decât noi. Mai trece o zi și primesc un telefon de la proprietara aparatamentului, în timp ce eu toc morcovi în bucătărie. Cineva a făcut reclamație că se aud bubuituri la mine în casă. Merg la șefa de bloc și îmi deschide soțul ei, în sort și trezit din somn. Îi explic situația și el îmi spune că dau niste copii cu petarde în fata blocului. Concluzie: baba de la etajul doi e senilă.

 
Apartamentul nostru e tot vechi și ușile încă nu se închid. Suntem în urma cu întreținerea, dar hotăram să ne luam pisoi. S-a ascuns sub aragaz și nu vrea să mai iasă. Dam party de bunvenit. Adormim cu Pittiș și Cargo. După un timp eu mai rad în somn și lui nu i se pare amuzant. Pisoiul ne toarce la picioare și suntem fericiți. El vine cu mine la plimbări pe malul marii, eu merg cu el pe stadion. Nu se supară când pictez până la cinci dimineața, îmi aduce flori fară motiv și mă înțelege.

Azi noapte am fost la karaoke și ne-am făcut de râs. Am cântat „Epilog” și lumea a aplaudat la final. Nu pentru că am cântat bine, ci pentru că suntem simpatici. Ne uitam la Kobra Kai și începem să facem scheme de karate în casă. Când gătesc eu vin pompierii, dansăm „ I want to break free” cu aspiratorul în loc să facem  curat, ne enervează pisoiul când găsim toată casa plina de globuri  și beteală în toiul verii. Radem cu poftă din orice nimic, mergem în vacantă de doua ori pe an și plătim chirie.  Viața e roz de mentosan.

Nu a fost mereu așa. Întotdeauna am fugit de normalitatea unei femei de 30 de ani. Să mă căsătoresc, să fac un copil sau doi, să îmi iau un apartament și o rata la banca pe 40 de ani suna prea  monoton. La 18 ani eram calare pe motoare în Vama Veche, la 19 stăteam într-un cămin de studenți în Polonia, la 25 cutreieram Europa. Nu reușeam să stau pe acasă mai mult de jumătate de an.
 
În dimineața asta sunt zen. Am dus gunoiul în timp ce puștanii veneau la liceu și mă simt ca o tanti. Aleea noastră a înverzit și cerul este senin. Am învățat să mă bucur de lucrurile simple. 
 
Și că tot veni vorba de noi începuturi…

Premierul Nicolae Ciucă a anunţat duminică, în mesajul transmis cu prilejul Zilei Internaţionale a Familiei şi a Zilei Familiei Române, că Guvernul va lansa programul Family Start, prin care sunt sprijinite „familiile la început de drum”, prin credite garantate de către stat „pentru organizarea nunţii, a unui botez sau pentru achiziţia unei maşini de familie”. 

Să auzim de bine!
 
 Citește și: Editorial Religia mea este iubirea. Mi-am vopsit părul și am spălat duminica. Asta mă face o păcătoasă?
 
 Editorial O întrebare bine gândită. Viața după Evaluarea Națională. Și acum, încotro?
 

 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Editorial Ce ne vom face cu atâtea parcuri și spitale, zău așa!?

02 Jul 2022 486

Editorial „Cocălărism” în floare în stațiunea Mamaia. „Eu nu ascult manele, dar la o petrecere merge”

30 Jun 2022 1941

Semnal editorial „Simboluri și tradiții marinărești”, de cdr (r) dr. Marian Moșneagu. Despre nave, marinari și prețioasa lor zestre spirituală

29 Jun 2022 638

Revista Datina merge mai departe într-o nouă formulă editorială. Aurelia Lăpușan a încheiat colaborarea după 7 ani

27 Jun 2022 571

Editorial S-a dat ceasul înapoi cu 50 de ani în SUA

27 Jun 2022 645

Editorial Primarul și „dopurile edilitare“

24 Jun 2022 642

Editorial Vara 2022 – Aceleași piei înroșite de soare expuse în magazine și covoare de semințe, doar că (mult) mai scumpe. Să fie premium, oare?

20 Jun 2022 936

Constanța culturală Emoție și prieteni, la evenimentul editorial prilejuit de apariția volumului „Agatha Nicolau - Din Dragoste“

20 Jun 2022 651

Editorial „Coronițele“ premianților îi traumatizează pe ceilalți elevi? Ar trebui sau nu eliminată recompensarea elevilor cu rezultate bune?

18 Jun 2022 1069

Editorial Cine ești tu? Știm să răspundem la această întrebare?!

16 Jun 2022 535

Constanța culturală Dublu eveniment editorial, sub semnul istoriei locale și al relațiilor internaționale

16 Jun 2022 1144

Editorial Horia Tecău. Imaginea unui campion adevărat. Moștenirea performerului constănțean pentru tânăra generație

13 Jun 2022 829

SOS Consiliul Local Muncipal Constanța!

11 Jun 2022 1391

Editorial Viața e frumoasă în administrația lui Chițac!

09 Jun 2022 1232

Editorial Inflația academică. Cât mai valorează diplomele?

06 Jun 2022 921