Editorial Le vede şi pe ele cineva?

Două antrenoare entuziaste, un lot de sportive de toată isprava şi câţiva oameni din preajma echipei se încăpăţânează să ţină în viaţă fotbalul feminin la Constanţa. Formaţia Selena SN este reprezentanta oraşului în Liga I, dar an de an se confruntă cu aceleaşi probleme: indiferenţă şi interes minim din partea Constanţei. Fetele vin la fotbal doar de plăcere, fără a avea vreo motivaţie financiară, iar antrenoarele şi-au depăşit de mult atribuţiile pur tehnice. Fac de toate la echipă şi merg din uşă-n uşă, neobosite, după bani.
 
Să participe în campionatul de fotbal feminin este complicat pentru Selena SN Constanţa. Principala problemă este cea financiară. De aici pleacă totul. Meciurile jucate în deplasare aduc cheltuială, dar nici cele de pe teren propriu nu se lasă mai prejos, arbitrajul şi asistenţa medicală băgând mâna adânc în buzunarul clubului. Federaţia Română de Fotbal asigură nişte fonduri, dar ele sunt insuficiente.
 
Aici intervin antrenoarele Niculina Radu şi Diana Gidu (foste jucătoare de fotbal) şi încăpăţânarea lor de a nu lăsa echipa să moară. Fără a se descuraja când văd cum majoritatea constănţenilor trec indiferenţi pe lângă echipă, în ciuda acţiunilor de promovare la care au participat, cele două depun eforturi mari pentru ca echipa să meargă mai departe. Sprijinite şi de fostul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Constanţa, Vasile Mihu, antrenoarele beneficiază, în egală măsură, şi de înţelegerea fetelor, pentru care nu contează că nu iau niciun ban de la echipă. Ele vin la antrenamente şi meciuri din dragoste pentru sport şi pentru fotbal. Iar cele mai mici - şi cu speranţa unei convocări la echipa naţională, aşa cum e cazul unei tinere de 17 ani, chemată la lotul României de până în 19 ani, care, luni, pleacă în Bosnia. Satisfacţia de a primi aplauze şi în deplasare, de la publicul adversarelor (s-a întâmplat la Galaţi), le face pe fete să treacă peste toate neajunsurile.
 
O nouă ediţie de campionat bate la uşă. Noi griji. Componenţa seriei s-a schimbat, iar deplasările s-au lungit. Paşcani, Bacău, Dolheşti şi Iaşi sunt destinaţii care înmulţesc cutele de pe fruntea clubului. Başca meciurile de acasă, care atârnă şi ele greu. Cele de la club sunt hotărâte să nu dea însă înapoi, conştiente că, dacă cedează şi iau piciorul de pe acceleraţie, viteza încetineşte şi, până la urmă, motorul se opreşte. Îşi pun speranţe în ajutorul unei firme (însă doar peste câteva luni), într-un proiect de dezvoltare a fotbalului feminin pe zona Dobrogea, dar speră că vor primi ajutor şi de la autorităţile locale. Până atunci însă, trebuie să se descurce cumva. Le vede şi pe ele cineva?