Editorial Mai ții minte cum te jucai când erai mic?

  
 În România, 1 Iunie este ziua care aduce fericire în sufletele tuturor copiilor. Este Ziua Copilului!
 

 Cuvântul copil este de mute ori echivalent cu joaca. Dar așa cum timpul și-a spus cuvântul la toate palierele, nici jocurile copilăriei nu fac o excepție.
 

Pe vremea copilăriei mele, în fața blocului, ne adunam până seara târziu, împărțeam cu toții câte o bicicletă, ne jucam „De-a v-ați ascunselea”, „Baba oarba”, „Șotron”, „Țară, țară vrem ostași”, „Elastic”. Nu contau că părinții ne strigau să urcăm în casă că s-a înserat. Nouă momentele de joacă ni se păreau întotdeauna prea scurte.
 

Avem prieteni cu care ne întâlneam zilnic, ne luam câte o păpușă și o păturică și ne așezam pe iarbă, unde le croiam haine, le aranjam părul. Făceam schimb de timbre sau surprize de la gume Turbo. Jucam „Șeptică”, „Kems” și alte jocuri cu cărți. Și așa trecea câte o zi întreagă, noi mai mereu pe afară, jucându-ne „Flori, fete și băieți, melodii și cântăreți”.
 

 Iarna distracția era în toi! Făceam bulgări și ne dădeam cu sania până la lăsatul serii. Uitându-mă în urmă nu pot spune decât ce copilărie frumoasă am avut și mă întreb dacă și copiii noștri vor spune același lucru. 
 

Dar ..lucrurile stau cu totul și cu totul altfel acum. La școală nimeni nu mai merge singur, cel puțin nu în clasele primare, iar acasă copiii nu mai stau singuri ca și noi, generația cu cheia la gât. Părinții ies însă mai des cu ei în parcuri, cu bicicleta sau la plimbare.
 

 În vacanțe copiii nu mai sunt uitați cu lunile pe la bunici, care deși ne răsfățau cât de mult puteau. Acum părinții încearcă să meargă împreună cu copiii în concedii. Lumea a devenit foarte ușor de vizitat. Totul e în schimbare, iar omul este extrem de adaptabil. 
 

Există atât de multe jocuri creative, educative sau de societate cu care putem să ne ocupăm din timp. Nu este un secret că la modă în rândul copiilor cu gageturile.
 

Socializarea este importantă. Să încurajăm copilul să își facă prieteni în loc să stea singur, uitându-se la TV/telefon/tabletă. Și să nu uităm că noi suntem modelul copilului, ei de fapt ne imită comportamentul.