Editorial Oameni buni, avem epidemie de rujeolă! - Copiii mor, rămân afectaţi pe viaţă, bebeluşii nu au nicio şansă

„Rujeola e ca SIDA pe termen scurt: îţi resetează sistemul imunitar, îl face handicapat, inapt în faţa microbilor, şi după rujeolă apar alte şi alte infecţii, pentru că nu mai ştie cum să se lupte cu ele eficient“. Aceasta este explicaţia, pe înţelesul tuturor, a rujeolei. Aparţine unui medic specialist şi este dată sub forma unui comentariu pe un grup de sprijin şi informaţii pentru părinţi. Sincer, aş adăuga şi nişte fotografii explicite cu micuţi afectaţi de această boală necruţătoare.
 
Pentru că asta este rujeola, o boală necruţătoare. Circa nouă familii au aflat, numai în câteva luni, ce înseamnă rujeola. Cum vine îngerul negru al morţii şi îţi răpeşte cel mai iubit suflet din casă. Sau cum, Doamne fereşte, îl lasă afectat pe viaţă. Dacă se mai poate numi viaţă. Însă, pentru un motiv care încă îmi scapă, deşi vorbim despre una dintre cele mai grave boli ce au lovit umanitatea timp de secole, despre epidemia care bântuie la noi în ţară deja de luni bune, despre copilaşii care nu au mai apucat să îşi trăiască viitorul din cauza unei constante dezinformări nu prea vorbeşte nimeni. Oameni buni, avem epidemie de rujeolă! Copiii mor, rămân afectaţi pe viaţă, bebeluşii nu au nicio şansă. De ce se întâmplă asta? Pentru că o proastă informare, sau o insuficientă informare, sau chiar o dezinformare a populaţiei a dus la scăderea vaccinării împotriva rujeolei, care şi-a întors faţa asupra ţării noastre, cerându-şi tributul de sânge cu o furie de temut, în opinia mea.

Vaccinişti versus antivaccinişti 

Nu vreau să arunc anatema asupra unuia sau altuia, nu vreau să incriminez eu acolo unde este treaba autorităţilor abilitate să o facă. Vreau doar să spun doar atât: şi eu sunt părinte şi ştiu că nu mi-ar plăcea sub nicio formă ca altcineva să îmi dicteze ce să fac cu micuţele mele, cum să le cresc şi aşa mai departe. Dar când vine vorba de decizii care pe mine mă depăşesc profesional şi care lor le afectează viitorul, atunci am grijă să mă informez cât se poate de bine înainte să iau o decizie. Nu plec urechea doar într-o tabără sau alta (vaccinişti - antivaccinişti), ci caut argumente pro şi contra pentru fiecare idee emisă de una dintre cele două părţi. Sincer, nu îi înţeleg pe cei care iau decizii cruciale pentru copiii lor în baza unor poveşti de genul „vărul fratelui surorii mele avea o vecină la bloc care avea o verişoară care avea un unchi ce a păţit cutare sau cutare lucru“. Sau nu l-a păţit.

Fapte, nu poveşti

Haideţi să fim un pic mai responsabili cu toţii şi să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, bazându-ne pe fapte, nu pe poveşti. Iar dacă vin acele poveşti, să vină cu argumente, căci în joc este chiar viaţa copiilor noştri. Cei nouă copilaşi căzuţi deja victime ale unei epidemii ce nu ar trebui să mai existe, teoretic, stau mărturie pentru consecinţele grave pe care le poate avea dezinformarea ori informarea insuficientă pe un subiect. Şi mi se rupe sufletul când că mă gândesc că au murit degeaba şi că puteau să mai trăiască, dar că alţii le-au furat viitorul.

Nu vă spun să vaccinaţi copiii. Nu vă spun nici să nu-i vaccinaţi. 

Vă rog însă, ca părinte, din tot sufletul, ca orice decizie luaţi să fie una bine documentată, o decizie care să vă lase să vă priviţi în oglindă şi să dormiţi noaptea liniştiţi cu gândul că aţi făcut tot ce vă stă în puteri pentru a vă proteja copilul.

Citeşte şi:

„Nu ştiu ce poate gândi un părinte”
Raed Arafat, mesaj direct către toţi părinţii din România (video)