Editorial Septembrie, Luni.

Vara a trecut, e septembrie, e luni.
O  minunată melodie cu acest titlu mi-a adus aminte despre importanța pauzelor de liniște dintre cuvinte, dar și dintre anotimpuri, acțiuni sau evenimente, despre tăcerile și conștientizările care ar trebui să premeargă orice nou început…
 
Căci da, începuturile ar trebui marcate cu momente de așezare și pace interioară, cu clipe de detașare de la toată agitația „facerii”. Cu o schimbare de macaz, de la paradigma lui „a face” către cea a lui „a fi”. A fi pur și simplu, ascultând în tăcere ce se întâmplă în interiorul tău, ce îți șoptește vocea firavă a Inimii.
Doar așa te-ai putea conecta cu înțelepciunea ta superioară și ai fi capabil să iei deciziile cele mai bune, pentru tine și pentru ceilalți.
 
Trăim un septembrie zbuciumat. Avem de înfruntat viruși, anxietăți, irascibilități, panici, nesiguranțe. Începe școala, vin alegerile, lumea e în agitație și transformare și n-avem nici o idee despre ce față va avea mâine.
 
Iar riscul major care ne amenință este cantonarea în Frică. Căci de aici vin apoi toate relele: violența, orgoliile exacerbate, conflictele, rigiditatea, boala, lipsa de responsabilitate și de asumare. Frica este cel mai creativ scenarist existent vreodată. Face cu mințile noastre povești dintre cele mai horror, puneri în scenă complicate, aiuritoare, demne de cele mai prestigioase premii pentru cinematografie. Din fericire, în majoritatea cazurilor, aceste proiecții rămân doar atât: niște scenarii care nu se vor adeveri niciodată. Dar ce efecte devastatoare pot avea ele asupra corpului nostru fizic și emoțional!
 
Ca să ieșim din frică, una dintre soluții este tocmai cea despre care vorbeam la început: să luăm o pauză. E imposibil să avem o judecată clară atunci când mintea ne este inundată de anxietate.
Primul lucru pe care îl poți face este să-ți oferi în aceste situații câteva minute de liniște, doar tu cu tine, în care pur și simplu să respiri. Căci, deși poate ni se pare ridicol, atunci când respirăm corect, creierul se liniștește, primește mai mult sânge și mai mult oxigen - se resetează, într-un fel. Inspirând și expirând profund, conștient, ritmul cardiac se stabilizează, emoțiile negative se risipesc, sistemul imunitar se întărește. Liniștea vindecă, echilibrează și regenerează, spun cercetătorii specializați in regenerare celulară, care afirmă că doar câteva minute de liniște pe zi pot determina dezvoltarea de celule noi in hipocamp, o regiune a creierului legată de formarea memoriei, contribuind astfel substanțial la ameliorarea sănătății și longevității.

Doar acolo, în momentele de liniște din mijlocul zarvei generale (ca și cum ne-am refugia în „ochiul furtunii”) ne putem relaxa și gândi limpede. Iar efectele sunt pe măsură: devenim mai intuitivi și mai creativi, mai curajoși și mai empatici, suntem dintr-odată mai buni și mai toleranți. Iar bunătatea creează smerenie, conștiință de sine, integritate, deschidere și respect pentru semeni. Putem lăsa astfel urme de bine și frumos pe unde trecem.

Și aici îmi vin în minte vorbele lui Iorga, care simt că reprezintă esența misiunii noastre, în scurta noastră „zbatere” prin lume:
„Înțelepciunea vieții e simplă - fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte”.
 

Citește și:

Editorial Înapoi la echilibru! Calea de mijloc – calea de aur