Editorial Singurătatea unui popor

Românii s-au luptat, acum 25 de ani, pentru libertatea unui popor care parcă se destramă pe zi ce trece. De 25 de ani, cetăţenii acestei ţări merg la vot cu speranţa că, poate, o dată la cinci ani, se întâmplă o minune. Şi totuşi, ca de fiecare dată, după promisiuni, vin dezamăgirile.

Un slogan care vrea să cucerească inimile alegătorilor este „România lucrului bine făcut“. Ei bine, cu toţii visăm la o astfel de ţară. Eu cred că România lucrului bine făcut este România oamenilor şcoliţi şi cu salarii decente. Sunt unul dintre nu atât de numeroşii fericiţi care lucrează într-un domeniu pentru care s-au pregătit şi în care şi-au obţinut diploma de licenţă. Şi nu susţin un neadevăr atunci când spun că salariul nu îmi permite un trai decent şi continuarea studiilor - un master, un doctorat. Dacă mai aveam şi copii, nu
ştiu cum sau dacă mai reuşeam să o scot la capăt de la o zi la alta. Eu cred că România lucrului bine făcut ar trebui să fie ţara oamenilor şcoliţi şi respectaţi, nu a celor umiliţi zilnic de sistem.

Știți a cui este România acum? A miilor de elevi care nu mai învață pentru a trece un examen de Bacalaureat şi care susţin, amuzaţi, că nu le trebuie o diplomă, pentru că la noi se poate fura şi fără. Copiii care ştiu că părinţii lor au învăţat doar ca să ajungă să lucreze zece ore pe zi, pe mai nimic, şi care apoi ies la pensie, şi aia mult prea mică pentru tratarea bolilor bătrâneţilor lor.
România este și a mea, este a tinerilor care nu au mai apucat să înveţe istoria clară a acestui popor care, de 25 de ani, rupe porţile graniţelor, doar-doar o fi mai bine în altă parte. Ne-au trebuit ceva ani să ne săturăm de comunism, şi acum, din ce în ce, parcă ne săturăm de această democraţie, pe care, ca în orice regim, fiecare o înţelege cum vrea. Vă daţi dumneavoastră seama că noi, tinerii care ne străduim să mai punem mâna şi pe o carte, că doar vrem să fim oameni citiţi, suntem din ce în ce mai puţini şi suntem condamnaţi la cinismul generaţiilor care nu mai ştiu să citească cum trebuie?

România, țara asta care este pe primul loc la exportul de porumb, este și a ţăranului care a ajuns să îşi arunce munca, grâul şi laptele, pentru că se găsesc toate la supermarket şi pentru că nimeni nu mai cumpără de la el. Este a oamenilor hăituiţi de sărăcie şi sărăciţi de promisiuni electorale, ca apoi, timp de cinci ani, să arate cât de mult se poate minţi într-un timp atât de scurt. România este a tinerilor care au un viitor ucis, sunt dezorientaţi, umiliţi. România este a pensionarilor care... încă mai trăiesc, muribunzi şi condamnaţi la uitare.