Exclusivităţile ne omoarăCălugărul cu buturunga goală

Şi, sinceră să fiu, nu ştiu dacă şocul fusese neapărat cauzat de faptă în sine şi de particularităţile ei, cât de ipotezele lansate bombastic în presa locală (şi nu numai) în categoria la fel de preţioasă a „exclusivităţilor". Rând pe rând, ideile despre modalitatea în care fusese comisă oribila crimă au început să curgă. Detalii presupus picante ce formau misterul creat în jurul cadavrului fostului călugăr găsit în Ghindăreşti ieşeau la iveală „pe bandă rulantă", fireşte toate în exclusivitate. Ştirile „pe surse" erau preluate din gură (a presei) în gură (a presei) la interval de câteva zeci de minute, însă tot în exclusivitate. Dincolo însă de aceste detalii, de unghiile date sau nu cu ojă ale victimei, de mesajele cu conţinut erotic primite de acesta pe telefon, de suspecţii leşinaţi şi duşi la spital în timpul audierilor, din punctul meu de vedere, realitatea faptelor, astfel cum au fost ele prezentate de anchetatori, a fost cu mult mai interesantă. Cel puţin din punctul meu de vedere. Nu de alta, dar nu cred că ne e dat în fiecare zi să auzim că un fost călugăr, presupus om al lui Dumnezeu, a fost decapitat şi băgat în sac, cărat ca o butelie cu căruciorul şi aruncat în drum, pe motiv că s-a dezbrăcat în buturunga goală şi a încercat să-şi sodomizeze vecinul. Există o vorbă potrivit căreia mare este grădina lui Dumnezeu. Şi încep să cred că este, într-adevăr, mare. Iar în această notă, mă opresc aici. Pentru că, aşa cum am precizat mai sus, grozăvia realităţii întrece grozăvia ipotezelor. Şi te lasă mut.