Editorial Să trăiți, cu șerpii, ne îndeamnă primarul Constanței!

 

• În ultima perioadă, mai mulți locuitori ai Constanței au semnalat prezența unor șerpi, care ba stau întinși la soare, ba trec nestingheriți pe aleile din parcuri, dintr-o parte în alta, ba cine știe ce alte năzbâtii mai fac.

 
Pentru că toată lumea are acum o pagină de Facebook, înspăimântătoarea veste se distribuie imediat.
Și așa, toată lumea află că acolo sau dincolo, sau cine știe pe unde a mai aparut o reptilă cu sânge rece.
 
Am vazut peste tot femei oripilate cum că nu și-ar dori ca micuții lor să se întâlnească prin parc cu o asemenea creatură de parcă ar avea cine știe câte capete.

Alții spun și cred că șerpii trebuie duși în biroul primarului de Constanța, alții vin cu alte idei din astea care mai de care mai originale.
 
Dar nici primarul nu se lasă.
 
El vine și ne explică despre ce este vorba în propozițiile cu „natrix-ul tasellata” (sic! Hai că p-asta n-o știați!)
Și dă-i, și dă-i, cu natrix tesellata!
Cum că, odată cu încălzirea vremii, în funcție de zona în care locuim, își fac apariția și unele viețuitoare nu tocmai apreciate.
Este vorba despre specii care, potrivit opiniilor specialiștilor și transmise nouă de primar, sunt adaptate mediului antropic - șarpele de casă și, specific zonei noastre, șarpele de apă - „Natrix tesellata“.

Iar aceste specii de reptile sunt întâlnite destul de des în această perioadă a anului.

A cerut domnul primar și de la jandarmi o situație cu șerpii prinși anul trecut în Constanța.

Care i-au spus că, anul trecut, au fost solicitați să intervină în zece cazuri pentru îndepărtarea șerpilor ajunși, accidental, în zone locuite.
Iar anul acesta, probabil, planul de prindere a șerpilor va fi mult depășit, cel puțin conform prognozelor actuale.

Numai că mai trebuie să înțelegem ceva: specialiștii ne liniștesc că „în mediul urban nu sunt șerpi veninoși“.
Adică nu avem de ales și trebuie să ne obișnuim să trăim cu șerpii.
 
Că, până acum cel puțin, nu au mâncat pe nimeni la Constanța.
 
Sau cel puțin nu se cunoaște o asemenea situație.
 
Acum nu știu dacă am avea voie să facem și ceva șmecherii, gen să îi învățăm să sâsâie la comanda noastră.
 
Sau să îi obișnuim să iasă din găuri când fluierăm noi sau când femeile alăptează copiii sau pur și simplu le pregătesc biberonul.
 
Pentru că știm, cei care știm, că șarpele mușca vaca, sau capra, de uger, atrași tocmai de mirosul de lapte.

Dar ideea asta este: trebuie să trăim cu șerpii.