Editorial Sunt cetăţean de onoare al Constanţei

Nu vă miraţi! Sunt cetăţean de onoare al municipiului şi judeţului Constanţa. Şi ca mine eşti şi tu, şi tu, şi tu. Ca mine sunt mulţi. Foarte mulţi.
 
Suntem cetăţeni de onoare pentru că noi nu am fost cu ei la tot felul de furăciuni.
Păi de ce suntem cetăţeni de onoare?

Pentru că nu am participat la retrocedările lor ilegale. Nu am fost condamnaţi crezând că nimeni nu mai e ca noi.
Nu avem dosare pentru tot felul de mişculaţii din care să nu ştim cum să scăpăm, fiind convinşi că vom fi aici pe vecie.

Nu am făcut licitaţii cu dedicaţie, nu am făcut asfaltări pe hârtie, nu am dat prietenilor noştri tot felul de afaceri care să ajungă tot la noi, crezând că nouă nu ni se poate întâmpla nimic.
Noi suntem cetăţeni de onoare pentru că nu ne-am înhăitat cu ei şi nici nu am dat rechizite, ghiozdane, plimbări pe la aqualand-urile unde aveam interese.

Suntem cetăţeni de onoare pentru că nu am intrat în tot felul de matrapazlâcuri cu drepturi litigioase care ar ajunge tot la noi, convinşi că noi suntem cei mai deştepţi şi cei mai şmecheri.
Eu, tu, noi suntem cetăţeni de onoare pentru că nu suntem inculpaţi şi nu ne înscriem în tot felul de partide şi partiduleţe care să ne scape de dosarele penale care atârnă deasupra capului nostru.

Şi eu, şi tu suntem cetăţeni de onoare pentru că nu am tras turta pe spuza noastră din sponsorizări, din licitaţii, din încredinţări directe de contracte şi din tot felul de invenţii financiare grosolane.
Suntem cetăţeni de onoare pentru că nu ne-am îmbogăţit de pe urma bolnavilor de cancer şi nu am reparat spitalul judeţean, care este tot o paragină.

Suntem cetăţeni de onoare pentru că ştim ce e suta de lei şi pentru că ne culcăm liniştiţi seara şi ne trezim singuri, nu ne bate vreun mascat cu berbecu-n uşă până sare din ţâţâni.
Suntem cetăţeni de onoare pentru că nu mai vrem un mandat, motivând că nu am terminat proiectele, când, de fapt, nu am terminat de prăduit ce se mai poate prădui.

Noi suntem cetăţeni de onoare pentru că nu ne-am aşezat în fruntea vreunei instituţii promiţând câte-n lună şi stele.
Suntem cetăţeni de onoare pentru că nu ne facem calculele în euro de genul ăsta: de la pavele, de la achiziţia unui buldozer, a unor cai, a unor salcâmi, a unui car alegoric, a luminilor de anul nou reşapate şi refăcute de la an la an cu sume tot mai mari, unde un bec costă cât un tanc rusesc.

Revin şi spun!
Sunt cetăţean de onoare pentru că nu sunt legat de tot felul de interlopi şi nu aştept să mă ridice în slăvi tot felul de derbedei. Sunt cetăţean de onoare pentru că nu am fost generos la aruncat cu banii publici, nu am fost personaj istoric, nu am fost mojic cu cei de sub mine sau cu cei pe care-i credeam sub mine şi nu voi ajunge la beciul domnesc.
Vorba lui Dinescu: Sunt cetăţean de onoare, doamnă! Cetăţean de onoare!

Şi-mi pot face şi un ecuson cu acest drept pe care mi-l dau Constituţia şi libertatea de a fi.