Un prieten este cel în preajma căruia ești varianta ta cea mai bună

Am sărbătorit deunăzi Ziua Internațională a Prieteniei, prilej cu care am meditat puțin la cât de mult s-a schimbat acest concept în ultima vreme.
Ce mai este un prieten astăzi, când trăim vremuri atât de tulburi, când ne luptăm cu crize de tot felul, când suntem măcinați de frici și de incertitudini, când tehnologia ne-a transformat fundamental relațiile cu ceilalți și chiar cu noi înșine, reconfigurând modul în care ne raportăm la lume și viață?

Ce loc mai are prietenia în acest univers ciudat, în care învățăm să supraviețuim anxietății și neîncrederii? Chiar și în condițiile impuse de distanțarea pandemică, mai știm de fapt să ne apropiem cu adevărat unii de ceilalți? Să ne creăm momente prețioase de ieșire din hipnoza colectivă, de regăsire, de conectare reală?

Contextul pe care îl traversăm a acutizat sentimentul de înstrăinare, dar, pe de altă parte, a dus probabil la „asanarea” multor relații de circumstanță pe care le cultivam în virtutea inerției.
De când cu social media, conceptul de „prieten” s-a demonetizat atât de flagrant, încât, practic, ar trebui să inventăm alt termen ca să-l diferențiem de socializarea facilă din mediul virtual, căci majoritatea dintre noi avem prea mulți așa-ziși „prieteni”, pe care de fapt nu îi cunoaștem și pe care, probabil, n-o să-i întâlnim niciodată. Iar în cazul celor mai apropiați, ne mulțumim cu sentimentul călduț că ne-am achitat de datorii cu un like sau o inimioară și că, după ce apăsăm butonul potrivit, ne putem întoarce la ale noastre. Facebook-ul a devenit de fapt un instrument ce ne permite să ignorăm oamenii, un loc în care îi putem uita, în timp ce-i ținem aproape.

Pe de altă parte, cu cât mai multe astfel de „personaje” ne populează lista de amici, cu atât mai puțin avem timp pentru persoanele reale din viața noastră, căci ne însingurăm de fapt, limitându-ne la interfața stupidă cu ecranul, derulând imagini și informații oferite de-a valma, care ne consumă în fapt timpul și energia, ne fac insensibili tocmai prin supraexpunere.
Conform definiției clasice, prietenia este relația afectivă care leagă ființele umane și dă naștere unor sentimente de simpatie, respect, afinitate și atașament reciproc.
Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință între oameni, de suport reciproc, de altruism, de grijă, de păsare – este chiar miezul valorii umane, ceea ce face din noi spirite evoluate și ne ajută să depășim stadiul primitiv de mamifere ce caută doar împlinirea nevoilor primare.

E limpede că nu putem trăi singuri, suntem ființe sociale, creștem și înțelegem mai multe despre noi doar prin interacțiunea cu ceilalți, doar dăruind și primind atenție, ascultare, validare. Și cât de minunat e să fii printre cei cărora le pasă de tine, în care ai încredere, în preajma cărora poți fi tu însuți și te simți bine, relaxat, ești varianta ta cea mai bună!
La un prieten adevărat vii așa cum ești, autentic, fără nici una din măștile pe care ți le pui zilnic, în diverse ocazii. Știi că te acceptă așa cum ești, că îi poți spune orice, că îți poți elibera sufletul, ca la spovedanie, fără să fii judecat, fără să simți că ești insuficient sau inadecvat.

Viața și meandrele ei ne aduc în preajmă tot felul de oameni, care vin, pe rând, să oglindească ceea ce suntem într-un anumit moment sau să ne împlinească nevoi pe care le avem și de care, de cele mai multe ori, nici nu suntem conștienți. Da, de multe ori ne folosim de prieteni ca să ne cunoaștem mai bine și nu, nu e cazul să ne simțim vinovați pentru asta. Atunci când oamenii pleacă din viața noastră e limpede că și-au îndeplinit rolul și fiecare urmează să meargă pe propria-i cale.

În fiecare etapă a existenței, suntem alții și e firesc să ne schimbăm chiar și prietenii, căci ni s-au schimbat viziunea, preocupările, modul de raportare la oameni și viață.
Însă, atunci când apare, prietenia e ca o grădină rară – trebuie cultivată, îngrijită, prețuită, construită și împărtășită: nu e o relație ce poate fi lăsată la voia întâmplării, chiar dacă se naște, de cele mai multe ori, din întâmplare (deși, știm asta deja, nimic nu e întâmplător!).
Trăim vremuri de mari provocări pe toate planurile, care ne ajută totuși să ne reașezăm prioritățile, să ne scuturăm viețile de lucrurile inutile și să le păstrăm pe cele care contează. Iar prietenia ar fi, clar, pe lista cu chestii bune de păstrat, nu-i așa?
  
Citește și:

Editorial Înapoi la echilibru! Calea de mijloc – calea de aur

Editorial Punct. Și de la capăt