Duminica Floriilor, ultima sarbatoare premergatoare Invierii Domnului

Floriile, cea mai importanta sarbatoare ce vesteste Pastele, au loc cu o saptamana inainte de acesta si celebreaza ziua in care Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind intampinat cu frunze de palmier de catre locuitorii orasului. In timpurile vechi sarbatoarea cu acest nume era dedicata zeitei romane a florilor, Flora, crestinii suprapunand acesteia evenimentul Intrarii Domnului in Ierusalim. Este primul praznic imparatesc cu data mobila, numit si Duminica Stalparilor, popular Florii sau Flurii. Numele deriva din latinescul Floralia, sarbatoarea vegetatiei. Prima mentiune a sarbatorii la Ierusalim dateaza din secolul al IV-lea si este consemnata in amintirile de calatorie ale pelerinei Egeria. Praznuirea se face numai duminica, asemenea sarbatorii Pastilor. La romani importanta sarbatorii este sporita de interdictiile de munca si sacrificiul ritual al pestelui, denumit "dezlegare la peste". Pentru crestini, pestele - ihtis in greaca - este un simbol harismic. La semnificatia profana de reinviere a naturii s-au adaugat functii si semnificatii noi, legate de cultul stramosilor, pomeni, curatarea mormintelor. Crestinii ortodocsi aduc la biserica crengute de salcie, simbolul fertilitatii, pentru a fi sfintite. Cu acestea se impodobesc icoanele, geamurile si usile. In unele zone ale tarii, in biserica se sfintesc crengile de salcie care au fost culese in ajun de copii, sub indrumarea dascalilor. Acestea sunt impartite la sfarsitul slujbei credinciosilor, care le duc acasa fiindu-le atribuita putere protectoare si tamaduitoare. Tot in aceasta zi isi serbeaza onomastica cei care au nume de flori.