Purtatorii de cuvant se dau mai mari decat sunt

Aroganta din institutiile statului iese la iveala

Materialul publicat de cotidianul nostru in ziua de 28 iunie anul acesta, privind atitudinea fata de ziaristi a purtatorilor de cuvant, i-a pus pe jar atat pe cei incriminati, cat si pe cei care se afla deasupra lor * La vremea respectiva, am fost laudati de cei mai multi din presa, dar si certati si chiar amenintati de o parte a celor care se regaseau in material * Ieri, spre surprinderea noastra, un individ ne-a inmanat un document destul de ciudat intocmit si intitulat "Decalogul purtatorului de cuvant", care demonstreaza clar ca unii dintre cei care se afla pe aceste functii nu ar avea ce sa caute acolo

Recent, cotidianul ZIUA de Constanta a publicat un material referitor la unii dintre cei care sunt platiti pentru functia de purtator de cuvant si care, de fapt, nici nu catadicsesc sa-si faca datoria, pentru care sunt abilitati de sefii lor, dar si de lege. La vremea respectiva, i-am denumit pe acestia obstructionistii presei, pentru ca de fapt nici nu am gasit o expresie mai adecvata pentru cei care blocheaza accesul la informatii al ziaristului si, evident, al cititorului. Culmea este ca multi dintre cei vizati atunci sunt angajatii unor institutii ale statului, care, desigur, nu ar trebui sa incalce sub nici o forma Legea 544/2001 privind accesul la informatii si care stipuleaza, printre altele, ca "accesul liber si neingradit la informatii al persoanei, la orice informatii de interes public, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. Tot aceeasi lege mai spune ca "asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop". Ei, bine, de aici trebuie sa intelegem ca poate solicita informatii de interes public nu numai ziaristul, ci orice cetatean al tarii, care ar vrea sa afle cate ceva. Si, conform legii, pentru aceasta au fost infiintati purtatorii de cuvant, ca sa spuna oricui solicita, orice informatii publice. Numai ca acestia nu numai ca nu spun cetateanului nimic, dar nu spun nici ziaristului, care este cel mai indreptatit sa afle tot felul de informatii si mai departe sa le transmita prin sistemul de presa pe care il reprezinta, cele aflate, cititorului.

Ziaristi terorizati de purtatorii de cuvant

Spuneam atunci ca, in decursul muncii noastre, i-am cunoscut pe absolut toti purtatorii de cuvant din Constanta si chiar pe foarte multi din tara. Ce am uitat sa spun este ca, totusi, cel mai bine ne intelegem cu cei din tara si mult mai rau cu cei din Constanta. Mai scriam la vremea respectiva - si nu retractez nici acum - ca multi dintre purtatorii de cuvant sunt adevarati lachei de partid, cu care colaborarea pentru o parte a presei este destul de dificila, atata timp cat ei sunt aserviti partidelor pe care organul de presa il reprezinta. Si chiar ii nominalizam atunci pe cei care se afla in aceasta situatie. Aparitia materialului la vremea respectiva a constituit un adevarat soc pentru multi dintre cei vizati, dar si pentru directorii lor si chiar pentru colegii din presa. O parte a celor vizati ne-au sunat aproape instantaneu cu aparitia pe piata a ziarului, multi dintre cei citati in cotidian fiind extrem de ofuscati de pozitia noastra. Altii deja nu mai vorbesc cu noi de atunci, se fac ca nu ne vad si tot felul de alte chestii de-acestea pe care le consideram marlanesti. In locul unora dintre purtatorii de cuvant ne-au sunat sefii lor, care au incercat sa repare oarecum gafele facute de subalternii lor in relatiile cu presa. Sunt cateva locuri unde chiar se va recurge la schimbarea celor care nu fac casa buna cu presa, adica se sustrag sarcinilor pe care le au de rezolvat potrivit legii, in baza prerogativelor cu care au fost investiti. Cei mai multumiti sunt cei din presa, care, asa cum spuneam, simteau din tot sufletul ca trebuie facut ceva, dar unii dintre ei, fiind mult prea tineri, se temeau ca nu vor mai primi nici un fel de informatii de la acestia, de parca purtatorii de cuvant ar constitui stat in stat si lucreaza pe mosia proprie.

Purtatorul de cuvant este supraom

Asa cum aratam, au fost tot felul de reactii vizavi de materialul prezentat de noi. Intre timp, am crezut ca lucrurile s-au sedimentat, fiecare s-a resemnat, si s-a apucat de treaba, mai ales ca din partea unora dintre cei vizati s-a si vazut o oarecare schimbare de atitudine fata de presa si mai ales fata de modul de prezentare a subiectelor de presa. Numai ca, ieri, am mai trait un episod socant in relatia cu purtatorul de cuvant. In timp ce se pregatea sa plece pe teren, unul dintre reporterii nostri, care a contribuit substantial la realizarea materialului respectiv, a fost abordat la numai cativa pasi de redactie de un individ de statura atletica, bine imbracat si destul de dichisit, care tinea mai multe hartii in mana, pe care una i-a inmanat-o acestuia. Cu gandul ca tanarul este un sectant ca atatia altii care isi racoleaza adeptii prin oras, a luat hartia si a bagat-o in geanta, crezand ca poate candva il va ajuta in vreo documentare. Numai ca, atunci cand si-a facut timp si si-a aruncat ochii pe ea, avea sa fie socat de continut. Documentul respectiv nu i-a fost transmis reporterului nostru intamplator, ci tocmai pentru ca acesta semnase materialul in cauza. Continutul documentului denumit "Decalogul purtatorului de cuvant", intocmit, dupa cum se mentioneaza in finalul acestuia, in timpul orelor de program, face ca o parte a acestora, in aroganta lor, sa se considere niste supraoameni sau chiar niste Dumnezei. Ceea ce trebuie stiut este ca noi, intre timp, am aflat cate ceva despre cel care ar putea fi autorul "decalogului", si pe care destul de curand il vom prezenta cititorilor nostri. Pana atunci, vom publica integral continutul documentului, intocmit dupa exemplul afiselor care stau cam prin toate birourile unor sefi care accepta sa fie maguliti, pentru a vedea cam care este pozitia purtatorilor de cuvant comparativ cu pozitia lor de angajati special pentru imaginea societatilor pe care le reprezinta.

DECALOGUL PURTATORULUI DE CUV=C2NT

* Purtatorul de cuvant are dreptate * Purtatorul de cuvant are de fiecare data dreptate * Intotdeauna primele doua articole sunt decretate pentru a fi incalcate de ziarist, a carui dreptate se aplica in cele din urma * Coeficientul de probabilitate pentru ca un purtator de cuvant sa nu fie de gasit atunci cand trebuie se inmulteste invariabil cu alti factori de risc nefavorabili, cum ar fi lipsa semnalului la telefon, concediul de odihna, plecarea din localitate. Produsul rezultat creste direct proportional cu suma eforturilor disperate depuse de ziarist pentru a incerca sa para mai prost decat purtatorul de cuvant * La purtatorul de cuvant ziaristul intra cu ideile lui si iese cu cele ale purtatorului de cuvant. Corolar - orice ar declara purtatorul de cuvant, in ziar apare numai ceea ce vrea sa creada jurnalistul * Comentariile malitioase ale ziaristului isi au intotdeauna origine in erorile de explicare ale purtatorului de cuvant. Corolar - oricate explicatii elaborate va pune la dispozitie purtatorul de cuvant, ziaristul o va alege inevitabil pe cea la care purtatorul de cuvant nu s-a gandit niciodata. * Raportul dintre continutul/forma comunicatelor unui purtator de cuvant (ca deimpartit) si cel al solutiilor pe care le intrevede ziaristul ca variante de exprimare proprie (impartitor) duce la un rezultat mai mic sau cel putin egal cu jumatatea din valoarea deimpartitului, oricat de insemnat cantitativ ar fi aportul purtatorului de cuvant (contributia ziaristului fiind o limita de "n", cand "n" tinde la infinit) * Regula contrastelor: ziaristul are tupeu - purtatorul de cuvant are solutii; ziaristul vede intotdeauna doar jumatatea goala a paharului - purtatorul de cuvant cauta cel putin un pahar mai mare; ziaristul este intotdeauna victima inocenta a purtatorului de cuvant - purtatorul de cuvant nu are niciodata un ziar al lui * Regula logicii prin eliminare: ziaristul incearca de fiecare data sa convinga purtatorul de cuvant ca face parte din a patra putere a statului, in vreme ce purtatorul de cuvant incearca sa demonstreze ziaristului ca el se afla cu o treapta a puterii mai sus. Dincolo de situarea obiectiva a fiecaruia dintre cei doi actori in aceasta ierarhie in privinta ocuparii celui de-al doilea loc, atat ziaristul cat si purtatorul de cuvant se plaseaza reciproc in randurile primei meserii din lume * Regula paradoxului: a) exceptia care contrazice regula - produsul tuturor formulelor protocolare si al respectului exprimat intre purtatorul de cuvant si ziarist intr-o intalnire directa este mai mic sau cel mult egal cu produsul ipostazelor mai putin magulitoare in care fiecare este plasat de celalalt in lipsa unuia dintre ei; b) exceptia care intareste regula - continutul estetic al parerii sincere a fiecaruia despre celalalt este invers proportional cu interdependenta dintre ei; c) exceptia care devine regula - intre purtatorul de cuvant si ziarist se poarta un adevarat razboi cu morti, raniti, prizonieri si, ca in orice razboi, nimeni nu castiga de fapt. (Intocmit in timpul orelor de program). Facem si noi precizarea ca acest material a fost conceput in timpul orelor de facut ziarul si care nu are nici un fel de legatura cu programul purtatorului de cuvant, dar si cu promisiunea ca vom reveni curand asupra subiectului.