Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2013- „Cărți de citire“ de Ioana Andreea Oprea, clasa a XI-a A

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ioana Andreea Oprea, clasa a XI-a A, publicat în numărul 2 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„«Ştii că tocmai ai terminat de citit o carte bună dacă după ce ai întors ultima pagină te simţi ca şi cum ai fi pierdut un bun prieten.» (Paul Sweeney) 

Vă propun să începem cu arhicunoscutul Scott F. Fitzgerald. Deoarece noua ecranizare (în rolul principal se află Leonardo DiCaprio, deci cum ar putea fi ratată?) i-a împins pe câţiva să încerce şi varianta «neadaptată» a «Marelui Gatsby», recomandarea mea va fi o altă carte celebră, care, deşi nu a primit elogii antume, s-a dovedit un real succes post-mortem. 

Blândeţea nopţii (1934) este un roman despre spulberarea visului american (o temă frecventă în operele lui Fitzgerald) în anii de dinaintea Marii Crize şi despre complicate procese psihologice care ne dirijează comportamentul. Rosemary, o adolescentă încântătoare de 18 ani, călătoreşte împreună cu mama sa, ajungând într-o porţiune izolată a Rivierei Franceze. Acolo îi cunoaşte pe Dick (psiholog american) şi Nicole Diver, un cuplu ce întruchipează, aparent, mariajul perfect. Pe măsură ce eroina devine din ce în ce mai implicată în viaţa psihiatrului, adevărul despre trecutul celor doi şi despre decadenţa înaltei societăţi iese la iveală, iar acţiunea ia o turnură neaşteptată. 

Cartea este inspirată din experienţa de viaţă a autorului, soţia sa, Zelda, suferind de schizofrenie şi având un comportament asemănător lui Nicole. Este Dick proiecţia autobiografică a autorului? Aici rămâne să vă documentaţi singuri. 
O altă carte pe care am avut norocul să o citesc acum ceva vreme şi care se află de atunci în topul cărţilor preferate este Femeia nisipurilor (1960) de Kobo Abe. Dacă nu sunteţi încă familiarizaţi cu literatura japoneză, ar trebui să începeţi să fiţi. Iar dacă nu vreţi să încercaţi o poveste stranie precum cea imaginată de Kobo Abe, Yasunari Kawabata (Sunetul muntelui, Vechiul oraş imperial, O mie de cocori), primul japonez care a primit Premiul Nobel pentru Literatură, este o alternativă bună. Astfel puteţi descoperi o lume sofisticată, în care coexistă tradiţiile milenare şi modernitatea şi care mai păstrează legături spirituale cu natura. Cică nişte cronicari… Arte, carte, parte… 

Dar să ne întoarcem la Femeia nisipurilor. Nu, cartea nu este un roman S.F. sau unul horror, deşi cuprinde o poveste ce se anunţă extrem de stranie încă de la început. 

Niki Junpei, entomolog amator, porneşte spre un ţinut izolat al Japoniei, în căutarea unei specii rare de insecte. Ajuns pe tărâmul în care nisipul controlează absolut totul, de la viaţa oamenilor la relief, eroul se trezeşte în imposibilitatea de a-l părăsi, deşi se zbate din răsputeri să scape. Aparent găzduit cu amabilitate de săteni în bordeiul semiîngropat al unei văduve, el îşi dă treptat seama că a fost făcut, de fapt, prizonier. 

Întregul coşmar al personajului se va concentra în jurul nisipului, singurul element de care locuitorii satului se preocupă continuu şi pentru îndepărtarea căruia îşi primesc raţia zilnică de apă. Refuzând să se resemneze, să accepte condiţia de prizonier, Niki încearcă în fel şi chip să evadeze din Infernul nisipurilor. 

Nici nu mai trebuie spus că suspansul creat astfel este elementul-cheie al romanului. Oare dacă ne-am afla într-o astfel de situaţie am putea scăpa vreodată? Toate răspunsurile se află în finalul bizarei istorii a lui Niki. Depinde numai dacă vrem să le acceptăm sau nu. 
Şi dacă literatura japoneză nu trebuie ratată, nici cinematografia nu este de ocolit. Anumite secvenţe, precum imaginea bordeielor, sunt greu de imaginat, dar ecranizarea din 1964 a Femeii nisipurilor le surprinde perfect. Puţine filme reuşesc să se ridice la înălţimea sursei de inspiraţie, una dintre excepţii fiind Suna no onna. 

În încheiere, întrebări: Ce vă place cel mai mult la creierul uman? Este natura «naturală»? Ce te face să crezi că eu gândesc? Sunt doar câteva dintre numeroasele întrebări puse la interviurile pentru admiterea la facultăţile de la Oxford şi Cambridge şi colecţionate de John Farndon în Bine că eşti tu deştept. Chiar dacă nu sunteţi interesaţi să aplicaţi, lectura cărţii este foarte plăcută şi stimulează imaginaţia. Autorul propune răspunsuri complete la întrebări, dar acestea nu sunt neapărat cele corecte. Căci, în fond, scopul lor nu este decât acela de a ne face să ne punem mintea la lucru. Deci, ia spuneţi: Are melcul conştiinţă?“, de Ioana Andreea Oprea, clasa a XI-a A


Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul II, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“