Trunchiul de la Agigea, ramas fara identitate

Corpul ciopartit al unei femei a fost gasit de un localnic in 1989, sub podul de la Agigea * Desi a existat un suspect, acesta a fost pierdut de militieni din cauza Revolutiei

Unul dintre misterele ramase cu AN (autor necunoscut) in analele politiei constantene a fost o crima odioasa, cu care politistii si procurorii si-au batut capul ani intregi, fara a reusi sa identifice nici macar victima. In 2003, omorul s-a prescris si dosarul a fost clasat, ceea ce inseamna ca, in zilele noastre, un criminal este liber si nu va mai fi niciodata pedepsit. In noiembrie 1989, o descoperire macabra a fost facuta sub podul de la Agigea. Un trunchi de om, ciopartit, fara maini, fara picioare si fara cap, fusese azvarlit in rapa, fiind descoperit de un localnic. Nu se stia de cat timp zacea acolo, nu exista niciun martor. Militia Constanta si-a trimis la fata locului cei mai buni investigatori pe care ii avea la acea vreme, recrutati, categoric, din randurile Serviciului Judiciar. Criminalistii si-au inceput treaba, dar mare lucru nu au reusit sa afle. Intr-o vreme in care amprentele se ridicau inca cu „creta“, iar de testul ADN nu auzise nimeni, nimeni nu isi facea prea mari iluzii. Tot ceea ce putusera sa determine era sexul victimei, care era femeiesc. Atata vreme insa cat nu aveau toate partile corpului, cauza mortii nu putea fi stabilita cu certitudine. Peste cateva zile, politistii au mai suferit un soc. In apropiere de Spitalul Militar, s-a mai gasit un picior, iar in zona Tabacarie, cel de-al doilea. Capul si mainile nu au mai iesit insa la iveala niciodata. Ori criminalul le-a ascuns in congelator, ori le-a mancat, ori ca le-a dat cainilor, cert este ca celelalte parti ale corpului nu au mai fost gasite. Nu ca aceasta ar fi ajutat prea mult ancheta. Medicii legisti au hotarat totusi ca victima parea ca fusese ucisa prin injunghiere, deci murise de cutit, apoi partile corpului fusesera ciopartite si aruncate, probabil, in locuri diferite. Nu se stia insa daca injunghierea insemna ca asasinul i-a taiat beregata sau a decapitat-o de-a dreptul. Verdict: clasare Dat fiind ca niciodata capul victimei nu a fost gasit, anchetatorii nu au reusit nici macar sa stabileasca identitatea acesteia. Singura posibilitate era sa cerceteze toate cazurile de femei declarate disparute mai recent sau mai putin recent, dar era o munca titanica ce, in final, nu a dus la niciun rezultat. In plus, cum Internetul inca nu fusese inventat pentru militienii nostri, cazurile de disparitie trebuiau luate la mana, iar erorile se puteau strecura usor. Daca femeia era, de exemplu, din Bihor si lucra la Canal, este greu de crezut ca datele privind disparitia sa au ajuns in timp util la Constanta. Dat fiind ca, la vremea respectiva, testele ADN erau un vis, nici macar varsta victimei nu a putut fi stabilita. Politia a cerut zeci de expertize la Institutul National de Criminalistica. Politistii care au luat parte la ancheta povestesc ca hartiile din dosar ajunsesera sa fie incarcate cu roaba pentru a fi transportate de la Politie la Parchet. In final, dupa o munca uriasa, s-a gasit un fir. Politistii au dat de urma unui sofer venit de prin tara, care muncea la Canalul Dunare - Marea Neagra, si care fusese vazut la un moment dat plecand cu o femeie. In momentul in care erau la un pas de a-i stabili identitatea si de a-l baga in beciurile Militiei, a venit Revolutia. Activitatea in toate institutiile, inclusiv in Militie a fost, timp de cateva luni, paralizata. Prioritatile erau cu totul altele. Se cautau teroristi, Ceausescu fusese impuscat, Romania deschidea ochii catre lume. In martie - aprilie, cand Militia a inceput sa-si intre in normal, era prea tarziu. Soferul, singurul suspect, pierise. In plus, chiar daca disparitia femeii a fost reclamata in rastimpul acelor cateva luni, avand in vedere miile de morti in Revolutie, nu este exclus ca evenimentul sa fi fost "amestecat" cu al celor disparuti in luptele din decembrie 1989. Timp de 15 ani, omorul de la Agigea a zacut pe rafturile Parchetului, iar in 2003 a fost clasat.

Scris de: {autor}Olimpia CEARA{/autor}