11 Feb, 2009 03:20
3805
Majoritatea
accidentelor cu AN se produc noaptea, iar şoferul încearcă să ascundă o altă
infracţiune
Comisarul Tudorel
Dogaru este şeful Biroului Drumuri Naţionale şi Europene de trei ani. Cu o vechime de opt ani în Poliţia
Rutieră, comisarul Dogaru are în subordine 36 de oameni, printre atribuţiile
sale de serviciu se numără colaborarea cu cele 67 de primării şi Direcţia
Regională de Drumuri şi Poduri, într-un cuvânt este cel responsabil de
„liniştea" noastră pe drumurile naţionale şi judeţene. Totodată, este
specialistul Serviciului Poliţiei Rutiere în materie de accidente cu autor
necunoscut. Pentru că aceste evenimente s-au înmulţit alarmat în ultimul timp,
comisarul Dogaru a acordat cotidianului nostru un interviu pe această temă.
De ce este mai „periculos", să zicem,
accidentul cu autor necunoscut decât un eveniment rutier obişnuit?
Accidentul cu AN, respectiv acela provocat de un şofer care ulterior fuge
de la locul faptei, fără a opri, fără a acorda victimei primul ajutor sau a o
transporta la spital, fără a se prezenta la poliţie, consumă enorm resursele
SPR. Şi mă refer aici mai ales la cele umane, care şi aşa nu ne prisosesc. În
momentul în care dispeceratul anunţă un astfel de eveniment, se dă alarma. Toţi
lucrătorii sunt mobilizaţi şi toate forţele se concentrează în această
direcţie. Se constituie dispozitive începând cu punctele cele mai îndepărtate
de locul accidentului, după care se vine „în plasă", către locul faptei. Sunt
trase pe dreapta absolut toate autoturismele şi se verifică avariile. Desigur,
de cele mai multe ori, la locul faptei rămâne un far, o oglindă, astfel că în
principiu ştim ce marcă de maşină căutăm. În al doilea rând, un astfel de
accident este mai periculos, pentru că este o cursă contra cronometru. Pe
măsură ce timpul trece, scad şansele de a-l prinde pe autor, care astfel se
poate sustrage răspunderii penale.
Câte astfel de accidente s-au înregistrat în 2008?
Anul trecut au fost 67 de accidente cu AN. Asta înseamnă că a intrat, în
medie, unul la cinci zile. Dar am avut situaţii când s-au înregistrat şi două
pe zi, ceea ce implică un efort deosebit din partea lucrătorilor noştri. În
ceea ce priveşte anul în curs, de la 1 ianuarie 2009 am înregistrat deja 15
astfel de evenimente. În afara acestora, mai sunt şi acele accidente pe care
noi le numim „pseudoaneuri", în care şoferul opreşte, dar victima refuză să
meargă la spital. Conducătorul auto omite să se prezinte la poliţie pentru a
anunţa evenimentul, iar după câteva ore, victimei i se face rău şi ajunge la
spital. Conform protocolului, personalul medical ne anunţă, iar noi trebuie să
găsim autorul. Sarcină deloc uşoară, având în vedere că au trecut deja câteva
ore, dacă nu chiar zile. Aş putea spune că, de multe ori, depinde şi de noroc.
Există un „tipar" al accidentelor cu AN?
În principiu, da. Cele mai multe se produc noaptea, iar de regulă, prin
fuga de la locul faptei, şoferul încearcă să ascundă comiterea unei alte
infracţiuni: conducere sub influenţa alcoolului, fără permis sau cu permisul
suspendat, cu maşina neînmatriculată. Şi trebuie să precizez aici că o treime
din cei care circulă cu maşini înmatriculate în Bulgaria nu au permise de
conducere. Pentru că este noapte, victimele nu au posibilitatea să reţină
numărul de înmatriculare, uneori nici măcar culoarea sau marca autoturismului. În
plus, de cele mai multe ori, persoanele accidentate sunt în vârstă, cu vederea
şi reflexele slăbite.
Cum se prinde autorul unui accident cu AN?
Greu. Presupune un volum de muncă uriaş.
Deseori plecăm de la nimic. Un strop de vopsea la locul faptei, o semnalizare,
un far. Audiem zeci de persoane, mai ales din rândul taximetriştilor care
obişnuiesc să staţioneze în zonă, al şoferilor RATC. Urmează o serie de
expertize. Stabilim cărui tip de maşină aparţine oglinda căzută la locul
accidentului, solicităm producătorului să ne comunice între ce ani s-a fabricat
autoturismul respectiv, cui a fost vândut şi aşa mai departe. Uneori, maşina
este vândută la a cincea - a şasea mână. Analizăm imaginile camerelor de luat
vederi, dacă avem norocul să existe un peco în zonă, întrebăm paznicii dacă au
văzut vreun autoturism. În final, rămân câteva sute de maşini „suspecte", pe
care le împărţim frăţeşte şi începem să le investigăm. Verificăm dacă au fost
avariate, dacă avariile corespund vătămărilor suferite de victimă, dacă şoferul
a reparat maşina recent, a încercat să o ascundă sau să o distrugă.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
11 Feb, 2009 11:20
In situatii de genul acesta, sunt autorii lasati in libertate ? De ce nu-i arestati ? Am auzit ca doar Procurorul Nita este interesat de arestare, dar si asa, tot in libertate sunt lasati !