„Constanţa poate renaşte prin implicarea oamenilor“ Arhitectul Adrian Grigorescu, despre reabilitarea bulevardului Tomis din Constanţa

În perioada campaniei electorale din primăvară, bulevardul Tomis a făcut obiectul unei ample reamenajări. Lucrările nu au fost încă finalizate, iar şoferii care trec prin acea zonă sunt cu nervii întinşi la maximum.
 
Arhitectul Adrian Grigorescu, voluntar OPTAR din 2015, a analizat lucrările şi a realizat un document care ilustrează modul în care ar fi putut să arate bulevardul Tomis dacă acesta ar fi respectat principiile planificării mobilităţii urbane durabile. OPTAR sau Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România este un grup care îşi doreşte să promoveze educaţia ecologică, implicarea socială şi dezvoltarea culturală.
 
Adrian Grigorescu a studiat arhitectură şi lighting design şi este preocupat de relaţia dintre oameni şi spaţiul urban. Am discutat cu acesta despre raportul întocmit, despre relaţia dintre oameni şi spaţiu şi despre cum ar putea renaşte Constanţa.
 
Sunteţi preocupat de relaţia dintre oameni şi spaţiul urban. Ce este, mai exact, această relaţie?
 
Reprezintă felul în care spaţiul este construit pentru a răspunde necesităţilor oamenilor. Omul este construit pe o anumită structură, iar spaţiul trebuie să fie conceput astfel încât să fie prietenos pentru om. Relaţia aceasta reprezintă modul în care omul percepe spaţiul în funcţie de dimensiunile lui fizice, de simţuri şi de trăiri. De exemplu, un anumit spaţiu poate să sperie oamenii, iar altul poate să fie atractiv. Este valabil atât pentru interior, cât şi pentru exterior.
 
Probabil toţi constănţenii au citit sau au auzit despre raportul privind analiza lucrărilor de pe bulevardul Tomis din Constanţa. Cum v-a venit ideea? A fost greu începutul?
 
Ideea mi-a venit folosind spaţiul urban, strada. Merg mult pe jos, cu bicicleta, sunt atent la ce este în jurul meu, obişnuiesc să intru în magazine şi, în general, observ spaţiul din jurul meu. După ce am aflat că se va reabilita bulevardul Tomis, am fost, la început, bucuros şi optimist. Însă, pe măsură ce lucrările au evoluat, am văzut că este sub aşteptările mele, că nu corespunde nevoilor oamenilor. Este orientat mult prea mult pe stil, acel model de pavaj este doar un exerciţiu de stil, nu s-a făcut un studiu înainte, nu au fost întrebaţi oamenii. Aşa a apărut ideea, şi de aici dorinţa de a face o analiză a lucrărilor.
 
Începutul a fost greu, dar pe măsură ce a evoluat, a devenit mai uşor şi chiar voi continua, pentru că el a fost oprit în urmă cu două săptămâni, iar lucrările de pe Tomis au continuat. Trebuie să fac câteva completări.
 
Susţineţi, în analiză, că identitatea spaţială a spaţiului pietonal ar trebui să fie definită clar. Cum ar fi trebuit să fie aceste spaţii?
 
În primul rând, ar trebui să fie uniforme din punctul de vedere al culorii, al materialelor. Ar trebui să întâlnim acelaşi tip de trotuar în tot oraşul, nu cum se întâmplă acum, că fiecare îşi pune în faţa casei tot felul de pavele, inclusiv Primăria foloseşte la reabilitarea spaţiilor pietonale diferite materiale.
 
Aţi oferit imagini clare ale obstacolelor aflate în calea pietonilor pe bulevardul Tomis. Cum consideraţi că ar fi trebuit să se procedeze cu acele scări/ghivece?
 
Ghivecele acelea sunt mobile, ar trebui ridicate de către cei care le-au pus. Cei care le-au scos le folosesc ca atracţie comercială, dar se gândesc prea puţin la utilizatorii trotuarului. Firesc ar fi ca accesul în clădiri să se facă la nivelul trotuarului. Orice diferenţe de nivel ar trebui preluate în interiorul fiecărei proprietăţi, nu în spaţiul public. Este responsabilitatea ta, ca proprietar, să nu deranjezi spaţiul public.
 
Puneţi la dispoziţie şi o analiză amplă asupra pistelor de biciclete de pe bulevard. Precizaţi în raport puncte clare şi evidente despre cum ar fi trebuit să fie aceste piste. Credeţi că e bine că au făcut pistă pe bulevardul Tomis în aceste condiţii?
 
Da! Este bine, pentru că, în primul rând, este un început. Pentru prima dată în Constanţa, oamenii văd că li se respectă drepturile.
 
Persoanele cu dizabilităţi sunt dezavantajate din multe puncte de vedere. Mai multe spaţii nu sunt prevăzute cu pantă. Ce se poate face în acest sens?
 
În timp ce bicicliştilor au început să li se respecte drepturile, persoanele cu dizabilităţi sunt în continuare defavorizate. Legislaţia în vigoare din România obligă autorităţile locale să respecte drepturile, să accesibilizeze spaţiul public în totalitate, nu doar parţial. Cum am precizat în raport, persoanele cu deficienţă de vedere sunt neglijate, în timp ce acei oameni cu dizabilităţi motorii beneficiază doar parţial de îmbunătăţiri, ceea ce face, de fapt, inutilizabil spaţiul public. Degeaba există la o intersecţie pantă regulamentară, dacă la următoarea bordura este înaltă. Este şi o risipă de bani, pentru că acele borduri vor trebui din nou repoziţionate.
 
Spuneţi în raport că Primăria Constanţa ar trebui să aibă un departament de studii şi proiectare a spaţiului urban. Aţi fi de acord să faceţi demersurile necesare pentru a înfiinţa acest birou?
 
Ar putea fi propus într-o şedinţă de Consiliu. Eu, deocamdată, consider că prin raport am pus în dezbatere subiectul acesta.
 
În raportul realizat de dumneavoastră, analizaţi punctele slabe ale reabilitării bulevardului Tomis. Ce credeţi că a fost bun din ceea ce s-a realizat până în acest moment?
 
Bineînţeles că sunt multe lucruri bune. Însuşi faptul că a început reabilitarea unor spaţii urbane din Constanţa este un lucru bun. Cum am zis mai devreme, existenţa pistei de biciclişti este un lucru bun. Organizarea parcării este, de asemenea, un lucru bun. Soluţia folosită pentru pavarea trotuarelor a fost mai bine aleasă în comparaţie cu cea din zona peninsulară.
 
Ce-i de făcut acum, când lucrurile deja au luat o direcţie?
 
Aproape orice greşeală poate fi îndreptată. Nu este un proiect încremenit pentru eternitate. Poate fi îmbunătăţit oricând prin voinţa autorităţilor, dacă autorităţile au voinţa necesară.
 
Cum poate „renaşte“ Constanţa?
 
Constanţa poate renaşte prin implicarea oamenilor, a locuitorilor. Dacă oamenii se implică suficient, cred că autorităţile vor fi nevoite să ţină cont de părerile lor.
 
Conversaţie chat online:
 
invitatZIUA: Bună ziua! Sunt arhitectul Adrian Grigorescu şi aştept întrebările dumneavoastră!
 
anon4851: Ce diferenţe sunt între arhitectura din străinătate şi cea din România?
 
invitatZIUA: Din experienţa mea, la şcoala la care am studiat, diferenţa este că relaţia dintre oameni şi spaţiul urban contează. În România nu se percepe omul ca beneficiar al spaţiului construit. Studiul este orientat mult prea mult pe obiectul în sine, nu pe relaţia dintre obiecte şi oameni.
 
Inclusiv practica la un anumit birou de arhitectură este pe detalii tehnice şi mult prea puţin pe psihologia oamenilor. Însă, din ce am văzut eu, există ONG-uri sau organizaţii de studenţi care încearcă o alternativă la sistemul acesta şi au tot felul de proiecte sociale în cartiere defavorizate, în spaţiul rural şi aşa mai departe.
 
Ramona: Care sunt sfaturile dumneavoastră pentru tânărul arhitect român, pentru ca acesta să devină un bun profesionist?
 
invitatZIUA: Să ţină cont de oameni! Restul se învaţă. Poţi să înveţi să ai succes, abilităţile tehnice se învaţă. Însă cel mai important este să iei oamenii în considerare.
 
Adi: Care sunt cele mai importante decizii în crearea unor spaţii deosebite (culori, materiale, lumină...) ?
 
invitatZIUA: Totul contează în aceeaşi măsură, însă important este dacă acel spaţiu va fi atractiv şi utilizatorii se vor simţi confortabil. Estetica are şi ea rolul de a atrage oamenii, nu doar de a fi un exerciţiu de vanitate.
 
În completarea răspunsului pentru Adi, aş adăuga că în luarea deciziilor trebuie consultate părerile oamenilor şi studiat comportamentul lor.
 
Daniela: Ce fel de relaţie ar trebui să existe între investitor şi arhitect în timpul procesului de proiectare?
 
invitatZIUA: Daniela, ar trebui să existe o relaţie de colaborare şi respect, nu de subordonare.
 
anon8731: Care este cel mai important proiect din cariera dumneavoastră?
 
invitatZIUA: Cel mai important dintre cele realizate a fost o locuinţă organizată în jurul apei, al unei piscine.
 
Fane: Cum se gândeşte un spaţiu? Îl faceţi după chipul şi asemănarea viitorului proprietar?
 
invitatZIUA: Fane, un spaţiu trebuie să ţină cont, bineînţeles, de beneficiarii spaţiului respectiv, adică de proprietari, dar în acelaşi timp trebuie să ţină cont şi de contextul în care se află: mediul natural, construcţii învecinate ş.a.
 
invitatZIUA: Vă mulţumesc pentru atenţie şi aştept să vă implicaţi şi dumneavoastră! Pentru sugestii, puteţi trimite un mesaj la Asociaţia OPTAR.