Interviu Online

Interviu online cu David Iustin Năstase, vicecampion balcanic Ce l-ar întreba atletul de la CS Farul pe celebrul Michael Johnson, dacă s-ar întâlni

Născut la Ploieşti, iar din luna septembrie a acestui an sosit la Constanţa, ca sportiv la CS Farul, dar şi ca student, în anul întâi, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Ovidius“, atletul David Iustin Năstase pregăteşte noi victorii în competiţiile interne şi internaţionale.
 
La CS Farul, a intrat sub bagheta antrenorilor Alin Larion şi Cecilia Gevat. În vârstă de 19 ani, David Iustin mai este junior până la începutul anului viitor, iar până în prezent este multiplu campion şi medaliat naţional, vicecampion balcanic, atât la juniori (în proba de 400 m), cât şi la seniori (cu ştafeta de 4X400 m), şi ocupant al locului opt la Campionatul European de seniori (el fiind junior), la 4X400 m.
 
Tânărul sportiv face atletism de patru ani, concurând la 200 m, 400 m şi în ştafete. Cum a ajuns la aceste performanţe, într-un timp relativ scurt, ce sacrificii face pentru a fi cel mai bun, ce obiective şi-a fixat în carieră? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu David Iustin Năstase, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Cum a început aventura ta în atletism? Ai mai făcut vreun sport înainte?

În şcoala generală, în clasa a opta, fosta mea antrenoare, Maria Andrei, a venit ca suplinitoare la ora de educaţie fizică şi sport. Aşa m-a remarcat. Aveam 14 ani şi astfel am început atletismul, la CSS Ploieşti. În acea perioadă, practicam handbalul, la CSM Ploieşti. Am făcut trei ani, iar când am început atletismul am renunţat la acest sport.

Cum a fost primul concurs la care ai participat?

A fost o etapă de calificare la faza pe ţară a Campionatului Naţional de juniori II. S-a ţinut la Bucureşti, iar eu am participat la proba de 400 m. Am ieşit pe locul nouă din 25 de concurenţi. Aveam câteva luni de antrenament la activ, astfel că poziţia ocupată în concurs a fost una bună. N-am avut emoţii la debutul meu, iar antrenoarea Maria Andrei mi-a zis că avem timp să evoluăm. 

De ce ai ales să vii la Constanţa, continuându-ţi cariera pe litoral?

Am concurat apoi cu dublă legitimare, CSS Ploieşti - CSM Ploieşti, apoi a fost o altă legitimare, CSS Ploieşti - CSM Bucureşti, iar de pe 1 octombrie anul acesta am ajuns la CS Farul Constanţa, având dublă legitimare cu CSM Ploieşti. Până să ajung la Constanţa am devenit multiplu campion naţional, la juniori I, la 400 m şi 200 m, vicecampion al României de tineret cu ştafeta de 4X400 m, şi ocupant al locului trei la seniori cu aceeaşi ştafetă, semifinalist la Campionatul European Under-20 la 400 m, ocupant al locului opt la Campionatul European pe echipe de seniori la 4X400 m, al locului 12 la Campionatul European de seniori la 4X400 m. Sunt şi vicecampion balcanic, atât la juniori, cât şi la seniori. Am trei recorduri naţionale, la 4X400 m şi 4X200 m la juniori II (stabilite cu echipa de club) şi la 4X400 m la juniori I (cu echipa naţională). Am ales să-mi continui studiile superioare la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa şi totodată să-mi îmbunătăţesc performanţele sportive, prin venirea la CS Farul şi pregătirea cu Alin Larion şi Cecilia Gevat.  

Dintre toate victoriile tale de până acum, care e cea mai importantă? Dar eşecul care te-a mâhnit cel mai tare? 

Cea mai importantă victorie a mea de până acum a fost atunci când mi-am doborât propriul record naţional cu echipa României. Noua performanţă a fost superioară cu nouă secunde, de la 3:28.20 la 3:19.40. M-am bucurat mult, întrucât e un timp care va rămâne nedoborât o perioadă lungă. În ce priveşte eşecul care m-a durut cel mai tare, în al doilea an de atletism am pierdut la limită calificarea la Campionatul European Under-18, în probele de 400 m şi 200 m, cu doar şase sutimi, respectiv patru sutimi de secundă. Baremul de accedere la Euro era la 400 m de 49,60 s, iar la 200 m 22,55 s. Am avut însă multă susţinere din partea familiei să trec peste acest moment dificil.  

Care au fost sentimentele care te-au încercat când ai cucerit primul tău titlu de campion naţional şi cum ai sărbătorit acel succes?

Am devenit prima dată campion naţional în 2017, la 200 m juniori I. Concursul a fost la Bucureşti. M-am bucurat în mod deosebit întrucât muncisem de două ori mai mult. Făceam câte un antrenament în plus în fiecare zi fără să ştie nimeni, nici măcar antrenoarea. Este foarte frumos să ştii că eşti cel mai bun din România la acel moment. N-am sărbătorit însă în mod special această victorie.

Ce atlet străin admiri cel mai mult şi ce i-ai spune dacă ai fi în acest moment faţă în faţă cu el?

Idolul meu este americanul Michael Johnson, cel care a avut înainte recordul mondial şi olimpic la 400 m. Dacă aş fi faţă în faţă cu el, l-aş întreba cum a reuşit să ajungă la această performanţă şi de ce nu şi-a schimbat stilul de alergare de-a lungul anilor.

Ce sacrificii implică sportul de mare performanţă, în cazul tău? Cât de greu este să ai rezultate la seniori, ca junior?

Un sacrificiu este că nu poţi sta prea mult timp cu familia, fiind plecat în diferite deplasări. În plus, este o diferenţă în a face sport şi sport de performanţă. Sigur, sportul e benefic pentru sănătate, dar sportul de mare performanţă de multe ori îţi poate afecta sănătatea, prin diferite accidentări. Până acum, eu am avut o întindere musculară, apărută chiar în timpul Balcaniadei indoor de anul acesta, şi mici leziuni la articulaţii. E greu să ai performanţe la categorii mai mari de vârstă. De multe ori, trebuie să munceşti dublu sau chiar triplu. Dar orice junior ajunge senior.

Cum îţi petreci timpul liber, ce hobby-uri ai şi ce sporturi îţi mai plac, în afară de atletism?

În timpul liber, îmi place să călătoresc şi să citesc, în general cărţi de psihologie (pentru un sportiv, trebuie să existe un echilibru între pregătirea fizică şi cea psihică). Hobby-uri nu am. În afară de atletism, îmi place să mă uit la meciuri de handbal şi baschet, deoarece sunt sporturi de echipă, spre deosebire de atletism, care e unul individual. E frumos să-i vezi pe sportivi lucrând în echipă, cum se ajută unul pe altul. 

Dacă ar fi să te caracterizezi, ca sportiv, într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Disciplină, care e un punct de sprijin în sportul de mare performanţă. Trebuie să ştii cum să pui în balanţă toate lucrurile care te înconjoară. Sunt de părere că sportul, distracţia şi şcoala trebuie echilibrate perfect.

Care sunt obiectivele tale de performanţă, atât pe termen scurt, cât şi lung?

Pe termen scurt, mi-am propus să particip la Campionatele Europene de tineret de la anul şi la Campionatul Mondial Universitar, tot din 2019. Apoi vreau să ajung la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020, sper la 400 m, care e proba mea de bază. Mi-aş îndeplini astfel visul. Jocurile Olimpice sunt cea mai importantă competiţie pentru un atlet.
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.