Interviu online cu halterofilul Ionuţ Arsu „Sper ca, într-o bună zi, să pot ridica tricolorul deasupra capului la Jocurile Olimpice”

• Ionuţ Arsu este multiplu campion al României, iar anul trecut a stabilit un record naţional la categoria de vârstă Under-17. 
• Ionuţ face haltere de opt ani, începând acest sport cu regretatul antrenor Angheluş Beşleagă, care l-a pregătit de atunci şi până s-a stins din viaţă, anul trecut.  
• În prezent, tânărul halterofil (e junior 1) lucrează cu antrenorii Mircea Roşu şi Adrian Mărgăritescu.

 
La 18 ani, Ionuţ Arsu este un halterofil de mare perspectivă. Originar din comuna constănţeană Istria, sportivul reprezintă în competiţii Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru” Constanţa şi Clubul Sportiv Farul Constanţa, este multiplu campion al României la categoriile juvenile, iar anul trecut a stabilit un record naţional la categoria de vârstă Under-17.  
 
Ionuţ face haltere de opt ani, începând acest sport cu regretatul antrenor Angheluş Beşleagă, care l-a pregătit de atunci şi până s-a stins din viaţă, anul trecut, la numai 43 de ani. În prezent, Ionuţ Arsu (junior 1) lucrează cu antrenorii Mircea Roşu şi Adrian Mărgăritescu, luptându-se la fiecare antrenament cu greutăţi uriaşe, pentru a-şi atinge în continuare obiectivele: noi medalii şi noi recorduri.
 
Cât de greu este să practici un sport precum halterele, cât de mare este motivaţia pe care i-o aduce sportivului doborârea unui record naţional şi cum se trece peste bariera psihologică atunci când un halterofil e faţă în faţă cu o greutate foarte mare, care, la prima vedere, pare de neînvins? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Ionuţ Arsu, în cadrul unui interviu online, pe www.ziuaconstanta.ro, descoperind un tânăr plin de entuziasm, cu un ţel bine definit în sport, dispus la sacrificii pentru a-şi atinge scopurile. Iar visul său cel mai mare este să participe la Jocurile Olimpice şi să aibă succes.
 
Întrebările redacţiei:
 
Ionuţ, cum a început aventura ta în haltere, atunci când aveai în jur de zece ani?
 
Povestea mea în acest sport a început în localitatea natală, Istria, atunci când fostul meu antrenor, Angheluș Beșleagă, a venit acolo pentru o selecție sportivă. Ne-a pus să dăm nişte probe, pentru ca apoi să ne cheme la antrenamente la Constanţa, la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”.
 
Îţi mai aduci aminte cum a fost primul concurs la care ai participat?
 
Prima mea întrecere națională a fost la Bistrița, unde am concurat la categoria de vârstă 9-12 ani. Eram speriat de această experiență, deoarece nu o mai trăisem niciodată. Dar am reușit să trec cu bine peste emoții și să obțin cele trei medalii de aur.
 
Ce a reprezentat pentru tine antrenorul Angheluş Beşleagă şi cu ce rămâi de pe urma colaborării (şi profesional, şi pe plan uman), atâţia ani, cu el?
 
Pentru mine, domnul Angheluș Beșleagă a fost mai mult decât un antrenor, întrucât cu dumnealui îmi petreceam mai mult timp decât mi-am petrecut vreodată cu familia mea. Am spus și o voi repeta mereu, Angheluş Beşleagă a fost ca un tată pentru mine. Iar pe plan profesional rămâne unul dintre cei mai buni antrenori care m-au îndrumat să devin campionul de azi. De aceea îi voi mulțumi toată viața mea, chiar dacă nu mai pot s-o fac față-n față.
 
Cine este idolul tău în haltere şi ce admiri cel mai mult la el?
 
Idolul meu în acest sport este Tian Tao (n.r. vicecampion olimpic, campion mondial, al Asiei şi al Jocurilor Asiatice), un sportiv chinez care m-a făcut să-l admir atât de mult prin faptul că este foarte constant în concursuri și are nişte calități excepționale.
 
Care este cel mai important trofeu al tău, de până acum, din haltere? Dar eşecul care te-a făcut să suferi cel mai mult?
 
Cea mai importantă competiție la care am participat până acum este Campionatul European din Israel, unde am obținut doar locul 7, spre dezamăgirea mea. Această experiență m-a făcut să mă consum cel mai tare de când practic halterele, deoarece am făcut multe sacrificii și așteptările erau destul de mari. Din păcate, la fel de mare a fost și dezamăgirea.
 
Anul trecut, la Campionatul Naţional de la Bascov, ai cucerit, junior 2 fiind, trei medalii de argint şi, în plus, ai stabilit un record naţional la categoria U-17, la aruncat, cu 151 kilograme. Cât de mult ţi-a crescut acest record încrederea în tine şi motivaţia pentru parcursul competiţional viitor? 
 
Rezultatele acestei competiții m-au motivat foarte mult, deoarece veneam după o perioadă de carantină, în care am stat câteva luni bune. Înainte de a incepe pandemia de coronavirus, rezultatul  de 151 kg era de încălzire pentru mine, ajunsesem să arunc mult mai mult de 151 kg.
 
Pentru tine, halterele reprezintă un sport greu ori unul pe care ţi l-ai făcut uşor, având în vedere că ai ajuns la nişte performanţe foarte bune?
 
Din afara sălii, se vede un sport ușor, care i-ar plăcea oricui să-l practice, dar ei nu știu că halterele necesită foarte multă muncă, determinare, sacrificii enorme, timp, iar psihicul trebuie sa-l ai bine pus la punct, pentru că altfel nu vei rezista presiunii. Pe lângă toate acestea, este un sport pe care îl practic cu drag și pot spune că este ceea ce vreau să fac şi pe viitor.
 
Cum îşi găseşte un halterofil, în concurs, în cele câteva secunde de concentrare, forţa interioară, în primul rând, de a ridica o greutate foarte mare? Cum reuşeşte să domine, ca să spunem aşa, haltera?
 
Contează foarte mult să se concentreze pe concurs și pe ceea ce are de făcut, pentru a-și face munca mai ușoară. Altfel nu ar putea să ajungă la potențialul său maxim.
 
Ai pomenit mai devreme de Campionatul European de la Eilat (Israel), unde ai concurat în 2019. Cum este experienţa dintr-un asemenea concurs, contra celor mai buni halterofili de pe continent?
 
Am trăit atunci un sentiment unic și foarte special, deoarece a fost primul meu concurs internațional, putând să văd ce înseamnă o luptă cu sportivi adevărați.
 
Care este visul tău în haltere, pe care speri că într-o bună zi îl vei îndeplini?
 
Visul oricărui sportiv este să ajungă pe cele mai înalte podiumuri din lumea întreagă, iar din punctul meu de vedere cea mai importantă competiție sunt Jocurile Olimpice, unde sper ca, într-o bună zi, să pot ridica steagul României deasupra capului. Dar știu că pentru a ajunge acolo sunt foarte multe sacrificii de făcut, pe care sper că voi avea puterea să le duc la capăt.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citeşte şi:
 
Halterofilul Ionuț Arsu a stabilit un record național. Cluburile din județul Constanța, pe podium la Naționale

Ionuţ Arsu şi Ştefania Morar, aur la Naţionalele de haltere
Constanţa, din nou la înălţime - peste 40 de medalii (galerie foto)