Interviu Online

Interviu cu profesor doctor Olga Duțu „Este cunoscută condiția modestă a personalului didactic, care trebuie să înfrunte aroganța milionarilor și a pruncilor lor“

Unul dintre cei mai longevivi „generali“ din istoria Inspectoratului Școlar Județean Constanța, dar și un reputat profesor de limba română și de lingvistică, Olga Duțu, s-a aflat, ieri, în vizită, la redacția ZIUA de Constanța, prilej cu care a avut amabilitatea să răspundă unei serii de întrebări legate de starea actuală a învățământului românesc.
 
Cu toate că a trecut destul de multă vreme de când s-a retras de la catedră, reputatul dascăl a dovedit că este la curent cu tot ceea ce se petrece în educație.
 
Doamna profesoară, teza dvs. de doctorat, pe care ați susținut-o la Universitatea din București, a avut ca temă „Dezvoltarea comunicării orale la copii (6-10 ani)“. Este clasa pregătitoare șansa tuturor copiilor de a se dezvolta de timpuriu sau se forțează limitele?

M-au preocupat copiii de la vârstă preșcolară la ciclul primar, dată fiind șansa de a fi profesor metodist de limba și literatură română, de literatură pentru copii, în cadrul liceului, și apoi al Colegiului Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanța, contribuind la pregătirea științifică, metodică și practică a viitoarelor educatoare și a viitorilor învățători. Teza de doctorat s-a născut din dorința de a contribui la cunoașterea particularităților dialogului la copii și a posibilităților de stimulare prin activitățile școlare extracuriculare și familiale, a competenței psiholingvistice a copilului. 

Revenind la întrebare, răspunsul rezultă din multiplele perspective pe care le oferă nivelul de școlarizare al fiecărui copil. Cea mai fericită situație este cea a preluării unei grupe compacte de grădiniță, cum este grădinița de aplicație din cadrul Colegiului Pedagogic, de către o învățătoare a școlii de aplicație, care are posibilitatea să cunoască încă de la grupa mare copiii care-i vor deveni elevi la clasa pregătitoare. Dar cum aceasta este o situație unică, trebuie să ne raportăm la situația constituirii clasei pregătitoare în cea mai puțin fericită conjunctură, din copii care nu au frecventat grădinița, alături de cei care au venit sporadic și, în sfârșit, cei care au frecventat-o în totalitate.
 
Prin experimentele pe care le-am realizat și în cadrul cercetării științifice pentru teza de doctorat, am insistat pe formarea abilităților învățătorului de a trata diferențiat copiii și de a organiza procesul de învățare pe grupuri mici, cu sarcini diferite, în funcție de nivelul de dezvoltare și de însușire a abilităților de comunicare.

Clasa pregătitoare devine aproape inutilă pentru copiii dotați, care au frecventat grădinițe performante și de care familia s-a ocupat îndeaproape în planul instruirii pentru școală.
Dacă obiectivul este uniformizarea deprinderilor de învățare la citit, scris și matematică, dar și la celelalte discipline, clasa pregătitoare, cu un învățător performant, poate atinge cu succes aceste obiective.

Lucrez acum la o carte de mărturii la împlinirea celor 125 de ani de existență a Colegiului Pedagogic și întrebarea adresată colegilor mei se referă și la noutățile asimilate din sisteme dezvoltate de învățământ, după evenimentele din decembrie 1989. Am aflat, astfel, de la colega de cancelarie și inspectorat Cristiana Georgescu, că în America învățătorii cu studii superioare sunt specializați pe clase. Astfel, nepoții ei au avut în ciclul primar patru învățători, în loc de unul, cum se întâmplă la noi, contribuind la aprofundarea specializării fiecărui învățător. De ce în școala românească nu ar putea să apară învățătorul specialist în clasa pregătitoare?   
 
Știm că sunteți la curent cu ce se întâmplă în învățământ și de aceea am dori o opinie legată de programele școlare pentru clasele primare. Sunt ele mult prea solicitante?

Există tendința asupra încărcării programelor și a manualelor în consecință, dar și din experiența didactică din cadrul Colegiului Pedagogic, din experiența de mamă a doi copii de care m-am ocupat și, în continuare, și de copiii lor, am admirat abilitatea cu care învățătorii cu bogată experiență didactică reușesc să selecteze informațiile esențiale fără a respinge ofertele informaționale ale copiilor curioși, care citesc mai mult, stochează mai multe noutăți, care, cu tact, pot fi incluse în fluxul informațional oferit copiilor.

Esențială este evaluarea periodică și care trebuie să se raporteze la noțiunile esențiale pe care copilul trebuie să le asimileze și să le valorifice în procesul de cunoaștere. Sunt importante schimburile de informații didactice, organizate la nivelul catedrelor, al ciclurilor de studii, al școlii, al orașului și al județului, pentru uniformizarea volumului de informații, cunoștințe, priceperi și deprinderi, în conformitate cu programele școlare. 

Sunt actualele generații de învățători pregătite să facă față unor clase supradimensionate, cu copii crescuți mai mult de tablete și televizoare?

În legătură cu clasele supradimensionate, știu că se evită cât se poate de mult acest fenomen, chiar dacă sunt presiuni mari, pentru a ajunge la învățătorul dorit. În legătură cu generațiile actuale de învățători, situația e complexă. Sunt mândră de învățătoarele din promoția 1978, cărora le-am fost și dirigintă și care sunt în elita celor mai căutate, solicitate învățătoare.
Învățătoarele care au absolvit Colegiul de Învățători de la Universitatea „Ovidius“ sau facultățile care au pregătit profesori pentru învățământul preșcolar și primar și care nu au beneficiat de un sistem centenar de practică pedagogică au avut foarte mult de muncit pentru formarea măiestriei pedagogice și situarea în elita învățătorilor constănțeni.

În măsura în care metodicile și practica pedagogică vor fi organizate la nivelul de eficiență pe care l-a atins învățământul pedagogic de-a lungul secolului parcurs, va fi asigurată și calitatea necesară învățătorilor care trebuie să îmbine metodele clasice cu metodele moderne ce implică utilizarea calculatorului, a tabletei în procesul de instruire. Într-o comunicare prezentată la un congres internațional, în urmă cu aproape trei decenii, am prezentat rezultatele unei cercetări cu privire la dialogul copilului cu calculatorul. 

Imixtiunea părinților în rolul învățătorului la clasă vi se pare în beneficiul elevului?
În beneficiul elevului acționează colaborarea inteligentă de ambele părți. Și permanentă a învățătorului cu părinții, iar aceasta se poate realiza de la primele întâlniri organizate cu părinții clasei, în care învățătorul își prezintă obiectivele, metodele, stilul didactic și precizează în ce măsură părinții trebuie să intervină în folosul formării copilului, dar sub îndrumarea învățătorului. 

Este vorba, de fapt, de o școală paralelă, cea a părinților care au multe de învățat, în folosul copiilor proprii, și cea a elevilor. În felul acesta procedează foarte multe învățătoare valoroase și evaluările finale din partea celor trei factori copil-părinte-învățător validează eficiența acestui demers. Se nasc din această triplă relație respectul pentru partener și susținerea efortului fiecăruia.   
 
Revenind la omul de la catedră, la cadrul didactic, de ce credeți că s-a ajuns la degradarea imaginii celui care cândva era cel mai respectat în comunitate?

E necesar un studiu sociologic în contextul noii societăți ce se construiește după decembrie 89 și criteriile de evaluare superficială a personalității după condiția materială, de exemplu. Și astăzi, după aproape trei decenii, este cunoscută condiția modestă a salarizării personalului didactic, care trebuie să înfrunte aroganța milionarilor și a pruncilor lor. Un alt factor îl constituie modificarea bazei de selecție la admiterea în învățământul superior pentru profesiunea didactică. Goana după înavuțirea rapidă a condus la apariția miilor de absolvenți de studii juridice și economice, în detrimentul celor din facultățile pedagogice. Deși idealul copiilor din grădiniță și ciclul primar îl reprezintă educatoarea și învățătoarea, el nu este încurajat în continuare de către familie, dată fiind goana după o situație materială superioară celei la care este destinat învățătorul, profesorul. Sperăm ca societatea să se așeze pe suportul valorilor morale care să transmită copiilor respectul pentru cărturari, adică pentru cei care alcătuiesc cărți și transmit învățătură generațiilor tinere. 

În opinia dvs., grevele cu care amenință tot mai des sindicatele sunt soluția pentru readucerea la normal a celui mai important sector pentru viitorul României?

Nu sunt de acord cu grevele care afectează procesul de învățământ. Dar, pentru drepturile cadrelor didactice, liderii sindicali, care reprezintă cu inteligență și perseverență interesele acestei nobile categorii profesionale, pot interveni la cel mai înalt nivel, cu memorandumuri clare, ferme, pentru îmbunătățirea salariilor și a condițiilor necesare unui învățământ modern.
 
Care considerați că este cea mai mare pierdere de după 1989 în sectorul educațional? Dar cel mai mare câștig?

Încep cu cel mai mare câștig, care consider că îl reprezintă democratizarea învățământului, în sensul dreptului de exprimare al elevilor exercitat în forumul lor, biroul județean al elevilor, și impunerea unor măsuri pentru care s-au găsit soluții. Mă refer la președintele unuia dintre aceste forumuri, elevul Alexandru Manda, de la Liceul „Traian“, care a obținut pentru elevii claselor a XI-a și a XII-a manuale gratuite și burse, pe care legea le prevedea, dar nu se dădeau. Li s-au oferit alte drepturi, cum ar fi călătoria gratuită cu trenul, de care beneficiază inclusiv și studenții. Apreciez, de asemenea, dezvoltarea voluntariatului, care contribuie la educația civică, socială, politică a elevilor, organizațiile românești fiind parte a organizațiilor internaționale. Dacă se consideră că s-a diminuat importanța socială a cadrului didactic, eu cred în posibilitatea individuală și colectivă de acceptare a importanței vitale a dascălului într-o societate care tinde să revină la normalitate. 

Într-un interviu acordat colegului Enache Tușa, afirmați că aveți de gând să vă scrieți memoriile. În ce etapă sunteți?

Sunt în etapa în care valorific interviurile cu memoriile personale cu amintirile, mărturiile intelectualilor pe care i-am intervievat, realizând monografia Inspectoratului Școlar, monografia Universității „Spiru Haret“ - centrul Constanța, mărturiile la centenarul Liceului Pedagogic și mărturiile managerilor de instituții culturale și ale creatorilor, artiștilor implicați în viața culturală a Constanței, adunate în volumul „Constanța culturală 2017“. Multe amintiri mă leagă de Colegiul Pedagogic, pentru aniversarea căruia pregătesc un alt volum de mărturii. Probabil voi definitiva, așa cum am promis, și un volum cu mărturii despre oameni și vremuri.
 
Aș vrea să afirm că, în evoluția Dobrogei, un rol foarte important l-au avut învățătorii, educatoarele, profesorii, care și-au plătit și tributul de sânge în ambele războaie, dar au școlarizat toată populația Dobrogei odată cu înființarea școlilor în toate comunele și orașele pământului dintre Dunăre și Mare. Aceeași recunoștință o port miilor de profesori, învățători, educatoare care reușesc să impună respectul pentru învățătură, educație și cultură. Visez la o Dobroge culturală, care să impună lumii geniile pe care le merită. 
 
Beneficiind de tehnologiile moderne, apreciez efortul cotidianului ZIUA de Constanța, care a început din noiembrie 2017 digitalizarea cărților valoroase aflate în biblioteci personale, în anticariate și care, printr-un demers jurnalistic apreciabil, stau la dispoziția amatorilor de lectură, în secțiunea Biblioteca Virtuală. 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Robert Alexandru

21 Mar, 2018 11:46

Copiii diferă între ei, nevoile și așteptările societății de la ei sunt oarecum aceleași. Strategia planurilor și programelor unice a fost benefică? Sau ar fi fost mai avantajos să avem o imagine clară a cerințelor societății, iar planurile și programele ar fi trebuit să poată fi create liber, independent (fiecare cu setul propriu de auxiliare), cât timp ele ar fi acoperit toate acele cerințe (subiect de avizare), ar fi corespuns psiho-pedagogic (alt subiect de avizare), iar școlile ar fi avut libertatea să aleagă (în funcție de condițiile, nevoile și posibilitățile locale) acele planuri și programe avizate care li s-ar fi părut cele mai potrivite pentru binele elevilor?

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea Prof. dr. Olga Duţu sărbătoreşte opt decenii de viaţă. Cu respect, la mulţi ani!

16 Mar 2018 6188

Lansare de carte - „Constanţa culturală – 2017“ „Prin oameni de valoare ca Olga Duţu, cultura în Constanţa rezistă!“

18 Dec 2017 1173

Prof. univ. dr. Olga Duţu, la cea de-a 35-a lansare de carte - „Constanţa culturală - 2017“

13 Dec 2017 1383

Învăţământul constănţean, în doliu. A decedat un fost inspector şcolar

27 Feb 2017 7818

Lansarea cărţii „În amurg, spre infinit” Deputatul Manuela Mitrea, alături de autoarea Amalia Maria Ionescu (galerie foto)

04 Apr 2013 2041

Patru constănţeni de renume, la ceas aniversar

16 Mar 2013 3177

Lansarea celui de-al doilea volum al lucrării Zâmbete în versuri, semnat de Nicolae Apostol şi Constantin Lambă

05 Oct 2012 676