Interviu online cu Ștefan Gribinic „După ce am crescut puțin, am realizat frumusețea adevărată a baschetului“

  • Ștefan Gribinic a început baschetul la vârsta de 11 ani, la clubul Phoenix Constanța, cu antrenorul Radu Ciorogaru.
  • Ștefan a deschis calea juniorilor CSS1 - Athletic către BC Athletic Neptun, fiind primul care a făcut pasul către echipa de seniori dintr-un lot de copii foarte talentați.
  • În acest moment, tânărul baschetbalist urmează un proces de recuperare în urma unei operații, după ce a suferit o accidentare gravă, ruptură de ligament încrucișat la genunchiul stâng.



Unul dintre baschetbaliștii de mare viitor de la BC Athletic Neptun Constanța, Ștefan Gribinic (19 ani), a debutat în Liga Națională de seniori în 2020, la 17 ani, într-o partidă cu CSO Voluntari.



Apoi, un meci contra aceluiași adversar, în decembrie 2021, avea să-i aducă cea mai grea accidentare din cariera sa de până acum, ruptură de ligament încrucișat la genunchiul stâng. A fost operat, iar pentru tânărul baschetbalist, jucător Under-23 din rotația de bază, sezonul s-a încheiat. Extrema de 1,95 m și 83 kg este acum în proces de recuperare, pregătindu-se pentru a reveni și mai puternic pe teren.



Ștefan Gribinic a început baschetul la vârsta de 11 ani, la clubul Phoenix Constanța, cu antrenorul Radu Ciorogaru. A lucrat apoi și cu Dan Constantinescu, iar o perioadă scurtă l-a pregătit și Cristian Mănăstireanu. Următoarea echipă din Constanța pentru tânărul sportiv a fost CSS1, avându-l antrenor pe George Mircioi, iar la 15 ani Ștefan a jucat (pentru un an și jumătate) în străinătate, în Turcia, la Barbaras Mersin (antrenor, Hacer Taș). Cu CSS1, Ștefan Gribinic a ajuns la turneul semifinal, iar cu formația turcă a câștigat campionatul regional.



Ștefan a deschis calea juniorilor CSS1 - Athletic către BC Athletic Neptun, fiind primul care a făcut pasul către echipa de seniori dintr-un lot de copii foarte talentați. La echipa mare, Ștefan lucrează cu un staff tehnic format din Alexandru Olteanu - antrenor principal, Bogdan Ivanovici, Vladimir Mihai - antrenori secunzi, Tatiana Gallova, Vasile Pașca - directori tehnici.


Ce reprezintă pentru un tânăr sportiv să fie promovat la echipa mare și să joace, la o vârstă fragedă, în elita baschetului românesc? Apoi, cât de greu îi este să stea în afara terenului timp îndelungat, în urma unei accidentări serioase? Ce planuri de viitor are Ștefan?

Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Ștefan Gribinic, în cadrul unui interviu online, pe //www.ziuaconstanta.ro.



Întrebările redacţiei:

1. Ștefan, cum ai făcut cunoștință cu baschetul și ce te-a atras la acest sport?



Am luat contact cu baschetul prima dată la 10 ani, când am început să mă joc cu prietenii pe afară. Îmi plăcea atât de mult, încât îmi petreceam fiecare zi în curtea școlii, jucându-mă. Pe atunci, practicam înotul, iar, la 11 ani, am ales să renunț la acest sport și să merg la antrenamentele clubului de baschet unde mergeau toți prietenii mei. Probabil, faptul că eram în aceeași echipă cu prietenii mei de atunci m-a facut să îmi placă acest sport în primă instanță. Copil fiind, îmi plăcea să mă distrez și să mă joc, iar antrenamentele îmi ofereau acest lucru. Abia după ce am mai crescut puțin, am realizat frumusețea adevărată a baschetului.



2. În afară de înot, ai practicat și alte sporturi înainte de baschet?



Nu. Părinții mei m-au dus la bazin de la 4 ani și mi-a luat ceva până să mă plictisesc, așa că am renunțat, chiar dacă tatăl meu a încercat să mă convingă să continui. Nu mai suportam singurătatea din bazin, așa că baschetul a fost varianta perfectă pentru mine.



3. Îți mai aduci aminte primul coș reușit, primele tale puncte în cariera de baschetbalist realizate într-un meci?



Nu am o imagine prea clară despre primele puncte de la juniori, pentru că a trecut ceva timp de atunci, dar sunt sigur că au fost la campionatul de baby-baschet de la Târgu Mureș. În timp ce primul coș de la seniori a fost într-un meci impotriva celor de la Sighetu Marmației, în 2019, când am fost introdus pe teren în ultimele patru minute, dacă nu mă înșel, și am inscris de 3 puncte din 45 de grade, cu panoul. Chiar nu mă așteptam să intre mingea în coș, dar s-a întâmplat. A fost un moment unic, pe care sigur nu îl voi uita. Am fost extrem de fericit, iar colegii și staff-ul au arătat exact același lucru.



4. Cum a decurs prima ta apariție într-un meci oficial de seniori, debutul tău? Ai avut emoții? Ce ți-a spus antrenorul atunci când te-a trimis pe teren?



Sincer, a fost un moment plin de emoție pentru mine. Jucam cu Voluntari, mai erau un minut și 41 de secunde din meci. Nu mă așteptam să intru pe teren, dar mi-am auzit numele. În momentul aceala, mi-a crescut pulsul instant, dar coach m-a mai liniștit. Mi-a spus să stau liniștit, să nu am emoții și să intru cu mult curaj. Aveam 17 ani, nu aveam pregătirea necesară, dar eram conștient că, pentru a putea performa la acest nivel, e nevoie de timp și multă muncă.



5. Ce reprezintă pentru un tânăr sportiv, ca tine, să fie promovat la echipa mare și să joace, la o vârstă fragedă, alături de seniori, jucători consacrați, în elita baschetului românesc? Cum ai primit această provocare?



Chiar a fost o provocare pentru mine, însă am fost super-entuziasmat. A fost destul de greu la început, dar staff-ul și colegii m-au primit foarte bine. Proiectul „Made in Constanța“ se bazează în mare parte pe promovarea jucătorilor autohtoni, dar și a celor constănțeni. BC Athletic Neptun este una dintre puținele echipe din România cu acest obiectiv, fapt ce ne-a ajutat, atât pe mine, cât și pe colegii mei. Pe această cale, vreau să le mulțumesc antrenorilor și lui Andrei Talpeș (n.r. managerul general al BC Athletic Neptun), pentru încrederea pe care mi-au oferit-o de la început. Venisem de la un club unde nu am avut rezultate notabile, cum ar fi turnee finale, meciuri importante cu echipe bune, așa că lucrul acesta a făcut treaba puțin mai grea, dar m-a și motivat să îmi ajung colegii din spate.



6. Care este cea mai mare reușită a ta în baschet de până acum?



Probabil câștigarea campionatului în Turcia este cel mai important lucru de până acum, dar vor mai fi. Pentru asta muncesc. Nu vreau să îmi închei cariera fără niște campionate câștigate, cupe în România și chiar în afara țării, dar am nevoie de niște ani pentru a-mi îndeplini scopurile.



7. Cum te-ai simțit sufletește, atunci când ți-ai dat seama că accidentarea pe care ai suferit-o anul trecut te va ține timp îndelungat în afara terenului?



A fost chiar greu când am aflat vestea că va trebui să stau departe de teren opt luni, dar, cu trecerea timpului, mi-am dat seama că totul se întâmplă cu un motiv. Am norocul de a lucra cu oameni foarte profesioniști și atenți, iar pentru aceasta vrea să mulțumesc echipei Physio Sport Performance, care face o treabă incredibilă și mă ajută în fiecare zi, dar și doctorului Răzvan Melinte, cel care m-a operat.



8. Cât de greu îi este unui sportiv tânăr, care avea marea bucurie de a juca la prima formație, să stea departe de baschet și de pregătirea specifică de zi cu zi, în urma unei accidentări?



E foarte greu când te obișnuiești cu un stil de viață plin de activitate, antrenamente în fiecare zi, meciuri în fiecare săptămână, iar, dintr-o dată, ți se ia acest lucru. Însă e o lecție pe care nu aș putea-o învăța decât în acest mod. În perioada aceasta, încerc să mă dezvolt cât mai mult, atât fizic, cât și psihic. Sunt conștient că nu voi mai avea parte de atât timp liber și încerc să îl fructific cât de mult pot.



9. Cum decurge recuperarea și când estimezi că vei reveni la antrenamente?



E un proces lung, care necesită multă atenție și constanță, deci nu vreau să mă grăbesc absolut deloc. Încerc să am o recuperare cât mai eficientă, dar se estimează că voi putea reveni la antrenamentele cu echipa din august - septembrie. Până atunci, mai este ceva, deci încerc să trăiesc în prezent și să o iau pas cu pas.



10. Ai participat cu rezultate bune și în competiții de baschet 3X3. Ce îți place mai mult, acesta sau baschetul 5X5?



Îmi plac ambele stiluri de joc, atât 3X3-ul, cat și 5X5-ul, dar baschetul clasic rămâne preferatul meu. Streetball-ul este mult mai dinamic, mai rapid, acțiunea se întâmplă mult mai repede decât în 5 la 5, unde fiecare fază in parte trebuie gândită și analizată mai în detaliu.



11. Cine este idolul tău în baschet şi ce apreciezi cel mai mult la această persoană?



Kobe Bryant este cu siguranță idolul meu. Am crescut cu echipamentul lui de joc pe perete, uitându-mă și admirând felul în care juca. Mentalitatea și spiritualitatea lui pot spune că m-au marcat în totalitate. Admir lucrurile pe care le-a făcut pentru generația nouă din NBA și amprenta pe care a lăsat-o asupra fiecărui jucător sau iubitor de baschet.



12. Ce hobby-uri ai, în afara antrenamentelor și a meciurilor? Ce alte sporturi îți mai plac?



Ca hobby-uri, probabil cititul ar fi principalul, dar îmi place și să petrec timp de calitate cu familia și prietenii. Enumăr însă ca hobby-uri și jocurile video sau muzica. Când eram mai mic, cântam la chitară și la pian, dar am cam întrerupt aceste activități, deși mi-ar plăcea să îmi fac niște timp pentru ele. Pe lângă baschet, la care mă uit în fiecare zi, îmi mai place fotbalul american, acesta fiind singurul sport pe care îl mai urmăresc, pe lângă cel pe care îl practic.



13. Ce planuri de viitor ai în baschet? Care este visul tău arzător în sportul sub panou?



Am destul de multe planuri de viitor, dar cele mai importante pentru mine sunt selecția în echipa națională de seniori, câștigarea unui campionat în România, să evoluez în cupele europene alături de o echipă românească, transferul în afară, iar cel mai mare scop este să joc în Euroligă.



14. Și tu, și fratele tău mai mic, Cezar, ați crescut și într-o atmosferă a spectacolului, părinții voștri, Natalia și Nicolae, fiind muzicieni - pianistă, respectiv - cornist. Pentru tine, atracția față de baschet a fost mai puternică decât o eventuală carieră în domeniul muzical?



Tind să cred că sportul și muzica se aseamănă între ele. Părinții mei mereu m-au îndrumat și încurajat să fiu ceea ce mă face fericit, atâta timp cât o fac bine. Chiar dacă am crescut într-un ambient muzical, atât eu, cât și fratele meu am fost mai atrași de sport decât de muzică. Atunci când eram mai mici, existau zile când stăteam mai mult în teatru, cu părinții noștri la repetiții, decât acasă, dar, cu toate acestea, baschetul a reușit să îmi pună capac, iar părinții mei au fost fericiți că am ales acest drum. Fără ei, nu aș fi putut realiza ce am realizat până acum, iar ajutorul lor va fi determinant și în ce voi realiza de acum încolo.

PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



Citește și:

Noi jucători străini la BC Athletic Neptun Constanța. Accidentat grav, un alt baschetbalist ratează restul sezonului (GALERIE FOTO)

Mai mulţi juniori de la CSS1 - Athletic Constanţa, selecţionaţi în lotul seniorilor. Un nou debut în Liga Naţională

Baschetbalist la Athletic Neptun Constanţa
Siler Schneider, pe primul loc în topul FRB la media de puncte pe meci


Scor strâns în meciul SCMU Craiova - BC Athletic Neptun Constanţa



 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Noi jucători străini la BC Athletic Neptun Constanța. Accidentat grav, un alt baschetbalist ratează restul sezonului (GALERIE FOTO)

28 Dec 2021 1438

Mai mulţi juniori de la CSS1 - Athletic Constanţa, selecţionaţi în lotul seniorilor. Un nou debut în Liga Naţională

30 Mar 2021 2852

Baschetbalist la Athletic Neptun Constanţa Siler Schneider, pe primul loc în topul FRB la media de puncte pe meci

05 Jan 2021 2980

Scor strâns în meciul SCMU Craiova - BC Athletic Neptun Constanţa

29 Dec 2020 2837