Interviul online cu Maria Paladi, prietena artiştilor şi amfitrioana de la „O seară la Constanţa” s-a încheiatTema a fost - „Podul de Flori s-a transformat în podul de tradiţii peste Prut”

Maria Paladi despre poetul Ghigore Vieru: „Prima cunostinta au fost poeziile lui scrise pentru copii. Mai tarziu la varsta de 17 ani , aflandu-ma la studii in Chisinau am avut marele noroc sa-l cunosc personal in casa unchiului meu. Dintotdeauna Vieru a fost o fire foarte blanda, nu facea diferenta intre oameni. Eu practic asistam la intalnirile lor. Nu se vorbea politica. Vieru a fost poetul care a scris pentru toate varstele. Practic copiii il cunosteau din gradinita prin cartea sa de poezii "Albinuta". Era iubit de toate categoriile sociale."

Maria Paladi despre Unirea Basarabiei cu Romania: „Despartirea au facut-o politicienii iar artistii incearca sa uneasca Basarabia la tara mama".

Maria Paladi despre 11 martie 1985 : „In aceea zi, Mihail Gorbaciov a fost ales secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica. Pe 14 martie am implinit 25 ani. La varsta aceea incepi sa percepi lucrurile altfel. Pana atunci comunicarea cu Romania o aveam prin programele tv si radio. Mai aveam o prietena din Calarasi, cu care corespondam inca din 1976-1977. Vorbeam chestii copilaresti, imi trimitea batistute, de 1 martie -martisoare, schimb de poze. Oricum, venirea mea in Romania i-o datorez lui Gorbaciov".

Maria Paladi despre „O seara la Constanta" : „Restaurantul l-am facut cu banii de pe vanzarea casei de la Chisinau si probabil ramanand fara acea casa am spus sa-mi fac alta. Si a iesit un restaurant. Si casa de la Chisinau era un loc unde ne intalneam cu toti prietenii.
Paradoxal nu-mi place sa fac mancare, dar fac mancare buna. Am gasit la inceputurile restaurantului. Dupa renovarea spatiului, cand am constant ca iese un spatiu mai mare, toti pritenii din Constanta mi-au sugerat ca daca bucatarie sa fac retetele pe care le faceam la ziua mea".

Maria Paladi despre publicul roman: „Mutarea mea in Romania a avut si o mare dezamagire, din punct de vedere a culturii. Una era la televizor si realitatea era cu totul alta. Este o diferenta foarte mare intre cultura ruseasca si cea romaneasca. M-am nascut si am crescut cu spiritul cultural si protejare a valorilor din Rusia, care nu s-a pierdut nici acum si am venit la Constanta si am dat peste manelisti".

S-a născut dincolo de Prut, la 15 km de Galaţi la interferenţa dintre zodia Berbecului şi cea artiştilor, aşa cum este considerat semnul astrologic al Peştilor. În 1990 a venit pentru prima data în România ca turist iar în 1997 s-a mutat definitiv la insistenţele fiicelor, Gabriela şi Anamaria îndrăgostite iremediabil de mare, la Constanţa. Între timp a primit şi cetăţenia română şi a deschis şi o afacere de familie care s-a transformat în scurt timp într-un mic colţ de rai pentru artiştii români, pentru prieteni şi pentru toţi cei care-i trec pragul. „O seară la Constanţa", este locul unde dacă nu aţi ajuns încă e cazul s-o faceţi ca să vă delectaţi cu bucătăria bararabeană şi cu muzica lăutarilor restaurantului. Numele localului a fost ideea naşului de cununie, maestrul Nicolae Botgros după o audiţie e piesei cu acelaşi nume interpretată de Gheorghe Parnica, piesă cu care în fiecare seară debutează programul artistic al orchestrei localului. Doamna Maria nu a uitat însă niciodată originile şi-şi aminteşte cu plăcere de copilăria în casa unchiului său din Chişinău acolo unde i-a cunoscut pe marii artişti moldoveni - Grigore Vieru, Petrică Teodorovici sau Ion Suruceanu. Ea însăşi şi-ar fi dorit să fie artistă şi chiar şi-a mustrat mama că nu o îndrumat-o spre şcoala muzicală din satul său. A cochetat însă în facultate cu dansurile populare dar şi cu atletismul, fiind medaliata la o competiţie naţională de rezistenţă. Muzica uşoară i-a fost cea mai dragă sufletului şi dacă nu a putut trăi pe scenă această experinţă o trăieşte zi de zi la maxim alături de cei mai buni prieteni ai săi, artiştii români. Vorba cântecului, „viaţa ei în cântec s-a mutat"...Şi dacă vorbim de artişti, are un singur regret, acela că nu l-a cunoscut personal pe regretatul Dan Spătaru, însă de soţia acestuia, Sida o leagă o frumoasă prietenie. Personajul care i-a marcat viaţa iremediabil este fostul preşedintele rus, Mihail Gorbaciov în ce fel aflaţi joi de la ora 10.00 când Maria Paladi vă asteaptă la Interviu Online în direct pe site-ul: //www.ziuaconstanta.ro.

Realizator: Lavinia Siclitaru

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro .

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană. {audio}2011/06/07/interviu_paladi/GHEORGHE_PARNICA_O_seara_la constanta.mp3{/audio}

Intrebari redactie:

1. Mi-ati "reprosat" ca v-am pus la promo-ul interviului o fotografie in care erati foarta suparata. Nu mi-as fi inchipuit ca intr-o fotografie in care ati pozat alaturi de Grigore Vieru, cineva poate sa fie suparat. Care este povestea acestei fotografii?

M.P.: A fost  o reintalnire dupa o perioada de timp, eram foarte emotionata, am stat de vorba, mi-am adus aminte de multe lucruri, era dupa emisiunea la care participase la Grigore Vieru, la televiziunea Favorit, emisiune realizata de Fuego. Pana si operatorii care au filmat emisiunea erau cu lacrimi in ochi, emotionati. Deci mai degraba eram emotionata, nu suparata.

2. Firesc vine o alta intrebare. Când l-aţi cunoscut pe Vieru, dincolo de opera sa de ce a fost atât de important Vieru pentru Basarabia, de ce a fost Vieru un ghimpe pentru Kremlin?

M.P.: Prima cunostinta au fost poeziile lui scrise pentru copii. Mai tarziu la varsta de 17 ani , aflandu-ma la studii in Chisinau am avut marele noroc sa-l cunosc personal in casa unchiului meu. Dintotdeauna Vieru a fost o fire foarte blanda, nu facea diferenta intre oameni. Eu practic asistam la intalnirile lor. Nu se vorbea politica. In casa unchiului meu se strangeau multi artisti din Chisinau, acolo i-am cunoscut si pe Ion si Doina Teodorovici, pe Petrica Teodorovici, pe Anastasia Lazariuc, Petrica Suruceanu, Iurie Sadovnic.
Vieru a fost poetul care a scris pentru toate varstele. Practic copiii il cunosteau din gradinita prin cartea sa de poezii “Albinuta”. Era iubit de toate categoriile sociale. 

3. Să rămânem puţin la delicatul subiect al Unirii celor doua state de pe malurile Prutului, fara sa intram in politica. Desi sceptici, artistii si analistii inca mai spera in acest deziderat istoric. Care este parerea unui om care a trait si acolo si aici in legatura cu acest subiect?

M.P.: Daca ar depinde de mine as face-o. De fapt intr-un fel chiar si fac lucrul asta, aducand cateva traditii din Basarabia - bucatarie, muzica. Despartirea au facut-o politicienii si artistii incearca sa uneasca Basarabia la tara mama.

4. Care mai este viata la Chisinau, in Republica Moldova, in localitatea Slobozia Mare unde v-ati nascut? Tineti legatura cu rudele ramase acolo? Ce spun ele? Au speranta ca Republica Moldova sa reuseasca sa intre in Uniunea Europeana?

M.P.: Economic vorbind traiesc ca si in Romania. Au speranta sa traiasca mai bine, ca lucrurile sa fie mai bine puse la punct.

5. Prezenta celui ce a marcat viata politica a sfarsitului de secol XX - nu poate trece neobservata nici in discutia noastra. Ma refer Mihail Gorbaciov, la cele doua actiuni ale sale privind "Perestroika" si "Glasnosti" in URSS, la influenta lor asupra desfasurarii proceselor care au schimbata fata lumii - nu doar in Europa de Est ci pe plan universal. Imi marturiseati zilele trecute ca daca ar fi sa nominalizati o persoana care v-a marcat profund aceea ar fi Gorbaciov....

M.P.: Venirea mea in Romania i-o datorez lui. 

6. Cel putin in ziua in care a fost ales secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica (11 martie 1985), cu siguranta nu distrugerea comunismului ii era obiectivul, ci reformarea acestuia...

M.P.:In 1985 pe 14 martie am implinit 25 ani. La varsta aceea incepi sa percepi lucrurile altfel. Pana atunci comunicarea cu Romania o aveam prin programele tv si radio. Mai aveam o prietena din Calarasi, cu care corespondam inca din 1976-1977.  Vorbeam chestii copilaresti, imi trimitea batistute, de 1 martie -martisoare, schimb de poze.   

7. Am făcut un arc peste timp. Este insa momentul sa ne intoarcem la primele amintiri. La copilarie. Cum era Slobozia Mare unde v-ati nascut? Fiind totusi la doar 15 km de Galati,localnicii îşi manifestau spiritul românesc?

M.P.: In satul meu se organizau diverse festivitati. Fiind satul destul de mare, cu 3 scoli, cu stadion, cu scoala muzica se organizau sarbatorile cu un anume fast si primeam si delegatii din Romania. Asa am reusit sa corespondez cu aceasta fata din Calarasi. Se faceau preselectii in scoala, fiecare pe disciplina in care excelau si eram pregatiti sa facem performanta.
Chiar si limba era mult mai apropiata de limba romana, la scoala vorbeam in limba moldoveneasca dar scriam cu litere chirilice.
Mai am doua surori dar fiind diferenta foarte mare de varsta intre noi, de 10 respectiv 15 ani, cand am plecat de acasa la 17 ani, sora mea Lucica avea 7 ani iar cea mai Tania, 2 ani. Pe Lucica o mai pedepseam. Era foarte vorbareata. O inchideam in casa, o speriam. Nu sunt adepta pedepselor corporale. Eram mai convingatoare. Am plecat la 17 ani la Chisinau, dupa ce am terminat clasa a IX-X, care reprezentau cei doi ani de liceu. Visul meu era sa dvin artist, intotdeauna m-a atras scena, chiar si la scoala pentru diferite festivitati ma pregateam, faceam scenete, mi-a placut sa fac scenarii, cum fac si acum. Rade:))
Sub influenta mamei mele, Republica Moldova fiind in proportie de 80% preponderent ocupata cu plantatie de vita de vie m-a indrumat catre ceva practic. Nu-mi pare rau fiindca si vinificatorii sunt intr-un fel artisti. Exista si un proverb frantuzesc care spune asa :” Traiasca oamenii care fabrica vinul si prin el, introduc razele soarelui in sufletul oamenilor”.  In Facultate unica problema au fost studiile in limba rusa, fiind o facultate tehnica. 

8. Mi-ati povestit ca in casa unchiului de la Chisinau inca de mica ati avut contact cu marii artisti si oameni de cultura barasabeni...Ce se intampla acolo, ce discutau?

M.P.: Matusa mea este solista la orchestra Radioului si Televiziunii publice de la Chisinau. Avea mult colegi, ei avand casa la curte, avea posibilitatea sa stea mai mult, sa petreaca noptile chiar si facand galagie. Probabil asta a fost unul din motivele pentru care se strangeau acolo, fiindca artistii cand se strang pierd notiunea timpului, tot timpul se lasa cu cantec. Acolo l-am cunoscut pe marele regizor Emil Loteanu si unchiul meu m-a chemat sa recit o poezie si nu am putut. Atunci era in perioada in care filma la celebrul film “Lautarii”. Apoi a urmat  “ O satra urca in cer”. Probabil ca am pierdut foarte mult din cauza ca am fost foarte timida. 

9. Ati facut dansuri populare, sport de performanta dar stiu ca v-ati fi dorit enorm sa cantati. De ce nu s-a intamplat?

M.P.: De dansat am dansat de mica, dar daca nu dansa cum trebuie, il lasam pe scena si plecam. “Batuta de la Slobozia Mare” este un dans specific zonei si pe care il dansam cu placere. Sarba, hora si batuta sunt dansurile care mi-au placut. Imi place si tango si dansurile latino. Chiar si acum freceventez cursurile de dans.  

10. Unii spun ca muzica este o lege morala, altii spun ca este ingredientul pentru a crea bunadispozitie iar altii cred ca muzica este vinul care umple cupa tacerii. Pentru Maria Paladi ce reprezinta muzica?

M.P.:Este un balsam al sufletului. Nu mi se intampla sa treaca o zi fara sa ascult muzica, chiar si cand am cea mai proasta dispozitie, dau drumul la muzica. Am spus balsamul sufletului, pentru ca oamenii cantau chiar si cand erau pe front, chiar si acel bocetul de pe ultimul drum tot are o linie melodica.  

11. Părinţii se gândesc la viitorul copiilor lor şi cedează în detrimentul limbii, culturii şi istoriei strămoşeşti..Asa ati facut si dumneavorastra cand ati ales Romania pentru cele doua fiice?

M.P.: Copilaria mi-am petrecut-o alaturi de bunicul matern care m-a invatat sa citesc romaneste, de la el am primit prima carte “Cei trei A” , el era nascut in Romania Mare. Am vrut sa fac si eu la fel pentru fetele mele. Imediat dupa 90 am inceput sa venim in vacante in Romania, la Constanta.  

12. Cum ati ajuns in Romania? A fost greu? Ati resimtit ruptura de casa, de tot ce va lega dincolo? Cat a durat acomodarea? Ce a urmat?

M.P.:In 1998 am petrecut chiar toata vara la Constanta. Si atunci fetele au luat decizia sa ramanem in Romania.  Le placea marea. Ele m-au convins sa venim in Romania.  

13 . Ce ati lasat dincolo si a fost iremediabil pentru sufletul dvs? Exista ceva de care ati vrea sa uitati pana la sfarsit, pentru ca fiecare avem un sfarsit, o amintirre dureroase, o persoana, orice?

M.P.: Mi-e dor de copilarie. 

14. Prieteniile se incheaga prin mici gesturi frumoase. Aveti prieteni adevarati? Care a fost gestul care v-a impresionat sincer, care v-a lasat fara cuvinte?

M.P.: Am facut o  constatare. In diferite perioade ale vietii se formeaza anumiti prieteni. Multi din ei pleaca, fara sa spuna ceva si raman prietenii adevarati. Ei exista, dar sunt foarte putini. Mie imi place sa fac altora surprize, eu nu prea am avut parte. Cu toate astea,  am la Chisinau o familie pe care pot sa-i numesc prieteni adevarati care intr-un moment de cumpana in viata mea, cand eu hotarasem sa rup relatiile cu toata lumea de pana atunci, ei au fost cei care m-au readus cu picioarele pe pamant. 

15. Uneori viata ne pune incercari peste care este foarte greu de trecut. A existat un astfel de moment in viata dvs?

M.P.:Nu pot sa spun ca am avut caderi, ci doar perioade grele, criza cum se spune acum.

16. Imi spuneati ca de profesie sunteti inginer tehnolog. Este adevarat ca astazi profesia de baza nu mai are in multe situatii legatura cu ceea ce reusesti sa faci pe parcurs, cum v-a venit ideea sa va deschideti un restaurant? Va lipsea mancarea de acasa? Dumneavroastra gatiti? Ce mancaruri barasabene ar trece cu usurinta de cel mai riguros meniu de protocol?

M.P.: Restaurantul l-am facut cu banii de pe vanzarea casei de la Chisinau si probabil ramanand fara acea casa am spus sa-mi fac alta. Si a iesit un restaurant. Si casa de la Chisinau era un loc unde ne intalneam cu toti prietenii.
Paradoxal nu-mi place sa fac mancare, dar fac mancare buna. Am gasit la inceputurile restaurantului. Dupa renovarea spatiului, cand am constant ca iese un spatiu mai mare, toti pritenii din Constanta mi-au sugerat ca daca bucatarie sa fac retetele pe care le faceam la ziua mea.

17. Ar trebui sa ne povestiti care este si istoria numelui restaurantului "O seara la Constanta"? In genul se ia.. una bucata nas, maestrul Nicolae Botgros....continuati dvs. ...

M.P.: Chiar de la inceput de cand am deschis restaurantul care a avut o alta denumire,imnul era melodia “O seara la Constanta”, pe care o cunosteam de cand eram copil, de la bunicul meu care a facut armata la Constanta si a participat la constructia Cuibului Reginei, etc. Probabil dorul de Constanta, sta la baza aceeasi melodii. Maestrul Botgros, dupa cum ii spun eu de doua ori “sarumana nasule”, mi-a botezat si a insistat la schimbarea numele. De cate ori venea la noi se lua de denumirea restaurantului. Pana la urma m-a convins. Si fostul nume, Pitbull tot noi l-am pus, i-am ales numele inainte sa iasa neaparat un restaurant.

18. In prezentarea dvs am spus printre altele asa...Maria Paladi, prietena artistilor....Cum s-au legat aceste prietenii, pe unii dintre ei ii stiati de la Chisinau?

M.P.: Ii cunosteam doar de la televizor. Probabil a fost noroc!? Faptul ca mi-au calcat pragul foarte multi artisti intr-adevar il consider un noroc, poate asa a vrut Dumnezeu. 

19. Pentru ca vorbim despre artisti trebuie sa va marturisesc ca m-am pregatit, am urmarit filmulete, am citit cateva ziare moldovenesti si am ajuns la concluzia ca in Moldova, artistii sunt cu adevarat pretuiti, putem vorbi chiar de un cult pentru artisti...

M.P.:Am spus mai devreme ca muzica este balsamul sufletului, cred ca acesta este raspunsul.

20. Sunteti mai aproape de ei, de oamenii care ne fac sa uitam de problemele cotidiene prin vers sau cantec, ce spun ei, atunci cand se refera la public? Se simt tradati, se simt abandonati, resimt invazia de incultura, de lipsa de traditii, sunt dezamagiti?

M.P.: Artistii din Romania merg mai repede la Chisinau decat invers, cu exceptia lui Nicolae Botgros. 

21. Spuneati ca v-ar fi placut sa-l intalniti pe marele Dan Spataru. Aici pe pamant evident, nu in stele.. A murit din pacate intr-o mare de uitare a marelui public....stiati? Si nu e singurul caz.

M.P.: Mutarea mea in Romania a avut si o mare dezamagire, din punct de vedere a culturii. Una era la televizor si realitatea era cu totul alta. Este o diferenta foarte mare intre cultura ruseasca si cea romaneasca. M-am nascut si am crescut cu spiritul cultural si protejare a valorilor din Rusia, care nu s-a pierdut nici acum si am venit la Constanta si am dat peste manelisti.  

22. Daca ati putea sa faceti ceva pentru artisti, la nivel macro, (dincolo de faptul ca le sunteti aproape, ca ii promovati prin mijloace proprii, ca ii omagiati pe cei disparuti)... sa spunem ca ati avea sansa sa fiti ministrul Culturii, ce ati face pentru muzica romaneasca, pentru pictura, pentru arta in general?

M.P.: Le-as da mai mult de lucru, mai multe spectacole, fiindca prin ei ne pastram traditiile, cultura, un popor fara traditii si cultura este un popor mort.

23. Artistii sunt niste copii mari. Cunoscandu-le viata, fiind langa ei, lumea asta a showbizz-ului, cu invidii si rautati si rareori cu aspecte pozitive, cum i-ati caracteriza pe acesti oameni care rezista de 10-20-40-60 de ani in meserie?

M.P.: Daca nu ar rezista nu s-ar mai numi artisti. 

24. Ca femeie v-ati simtit vreodata vulnerabila? Ca om de afaceri v-ati simtit vreodata calcata in picioare tocmai pentru ca sunteti femeie?

M.P.: Cred ca si sunt numai ca stiu sa ascund lucrul asta. NU, in afacere mi-a ajutat ca sunt femeie.

25. Ce inseamna restaurantul pentru dvs, dincolo de locul unde mergeti sa faceti bani ca sa puteti trai? V-ati vedea facand altceva?

M.P.: Este casa, este locul unde imi vin prietenii, e familie. 

26. Spuneti-mi cinci cuvinte cu care sa ne convingeti sa va trecem pragul?

M.P.: Specialitatile culinare moldovenesti, muzica, vinul moldovenesc, atmosfera de casa si prezenta mea, cu voia voastra. 

27. Ce-şi doreşte Maria Paladi? Sa fie bunica? Sa fie iubita?

M.P.: Imi doresc sa fiu mai intai soacra si apoi bunica sau cum o da Dumnezeu. Iar pentru mine, mi-as face o casa in padure.

28. Un gand si pentru basarabenii dumneavoastra pentru ca suntem pe internet si va pot receptiona....

M.P.: Mi-e dor de mama si surorile mele si de toti ceilalti prieteni ii astept cu cea mai mare placere la mare.