La 60 de ani de la înfiinţarea Teatrului Liric din Constanţa Soprana Daniela Vlădescu, managerul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ - „Avem nevoie de recunoaştere, sprijin şi încredere“

Instituţia la cârma căreia vă aflaţi de peste un deceniu va sărbători în curând 60 de ani de la înfiinţare. Ce credeţi că reprezintă pentru comunitatea locală această prezenţă culturală?                                                                                      
Constanţa este un oraş important al României, cu potenţial economic şi cu o viaţă trepidantă. Asemenea oraşului este şi publicul constănţean: rafinat, răsfăţat de evenimente artistice şi culturale diverse, obişnuit cu calitatea şi stabilitatea vieţii culturale. Chiar dacă instituţia a trecut prin schimbări de neconceput, publicul nu s-a simţit vitregit, ne-a susţinut şi a primit cu multă căldură spectacolele noastre. Noi reprezentăm oaza de cultură şi sensibilitate, balsamul sufletesc şi locul unde poţi visa.
 
Cum întâmpinaţi publicul meloman la acest ceas jubiliar?       
                                     
60 de ani nu sunt mulţi, dar o tradiţie de 60 de ani de cultură, spectacole, succese şi dăruire fără întrerupere înseamnă foarte mult. Publicul merita o sărbătorire mult mai explozivă. Artiştii constănţeni meritau ca succesele  să le fie anunţate cu surle şi trâmbiţe. Dar cine se aştepta să ne fie din nou atât de greu? Cine se gândea că împlinim 60 de ani uitaţi de lume şi fără „petrecere-surpriză“? Suntem nişte campioni cărora nimeni nu vrea să le ia în considerare recordurile. Ei, şi? Acest ceas jubiliar va aduce strălucire şi iubire, respect pentru cei ce au dăruit, dar şi pentru cei ce au primit. Publicul meloman va primi spectacole încântătoare, cu solişti minunaţi, cu energie pozitivă şi cu speranţa că mâine va fi mai bine. Operetă, recital, balet, operă, pentru că noi ştim să dăruim tot ce e mai bun, muzică şi dans, calitate şi profesionalism!
 
Aţi participat la concursul de manager al Operei la puţin timp după noaptea „neagră“, atunci când, în Constanţa, pentru prima şi singura dată în ţara noastră, s-au închis toate instituţiile de cultură ale unui oraş mare, făcându-se o concediere fără drept de apel. Care au fost, pe scurt, etapele pe care le-a întâmpinat Opera în acest timp scurs de după halucinanta decizie de desfiinţare şi în ce situaţie vă aflaţi acum?                                 
 
Tot ceea ce am trăit în aceşti aproape 12 ani este de domeniul ficţiunii. Atâta luptă cu nedreptatea, atâta persecuţie şi atâtea lovituri nu s-au mai întâlnit în niciun teatru vreodată: şomaj tehnic, salarii pe jumătate faţă de celelalte instituţii, două concedieri colective, desfiinţare, bugete triste şi nedrepte, lacrimi aproape zilnic, îngrijorare, furie, resemnare, speranţe, speranţe năruite, altă tentativă de desfiinţare... Toate acestea au fost trăite de cei ce astăzi vă oferă cu aceeaşi credinţă şi respect balete încântătoare, spectacole de operă şi operetă de înalt nivel artistic, concerte simfonice şi vocal-simfonice şi minunatele recitaluri vocal-instrumentale din foaier. Şi, ca întotdeauna, nici astăzi nu ne este bine.
 
Care este strategia repertorială la o instituţie atât de complexă?    
                                           
Instituţie complexă, cu oameni extrem de puţini!  Repertoriul este cel pe care suntem datori să îl asigurăm: un repertoriu complex, diversificat, care să reprezinte în Constanţa şi în Dobrogea esenţa valorilor universale ale muzicii şi ale dansului. Avem datoria să asigurăm educaţia prin cultură şi să creştem generaţii de oameni frumoşi în suflet. Avem datoria să nu lăsăm să dispară cultura şi spectacolul muzical-coregrafic, sub toate înfăţişările lui, operă, balet, operetă, musical, spectacole pentru copii, concert simfonic şi vocal-simfonic, spectacole de divertisment muzical-coregrafic, recitaluri vocal-instrumentale.
 
Aveţi şi o obligaţie educativă, şi una culturală pentru publicul tânăr. Ce îi oferiţi acestuia în mod special?                  

                                                                          
Paleta repertorială este generoasă. Recitaluri şi concerte educative, putem continua cu spectacole muzicale pentru copii, cu opere comice şi cu baletele „magnet“ pentru copiii îndrăgostiţi de graţia dansului şi de poveştile nemuritoare.
 
Care sunt calităţile unui bun manager al unei instituţii artistice? Cum vă autoevaluaţi?      
 
Mai întâi, trebuie să ştiţi că nu mă simt manager, am colegi, şi nu subalterni. Muncim cu toţii cot la cot, iar eu sunt un executant desăvârşit. Sunt deseori şofer, sau fac traduceri, sau chiar şi cânt, iar când trebuie, asigur scenografia unor evenimente. Sunt un manager atipic, fără asistenţi sau producători delegaţi, dar sunt, de asemenea, un manager norocos. Şi asta chiar în toate nenorocirile care s-au abătut asupra noastră. Norocul meu constă în  oamenii cu care lucrez: competenţi, răbdători, muncitori, talentaţi, documentaţi şi rezistenţi la toate vitregiile care ar fi trebuit să ne doboare de mult timp.
 
Se ştie că nicăieri în lume, când e vorba de cultură, guvernele nu manifestă foarte multă generozitate. Opera constănţeană aparţinând Ministerului Culturii de ce ar avea nevoie?          
Opera constănţeană ar avea nevoie de RECUNOAŞTERE şi de un tratament obiectiv. Ar avea nevoie de sprijin şi încredere, ar avea nevoie ca Ministerul Culturii şi Integrităţii Naţionale să cunoască în sfârşit realitatea acestui teatru, să repare greşelile din trecut, să ne asigure  funcţionarea la nişte standarde de instituţie de nivel naţional. Căci noi nu vrem nici milă şi nici pomeni. Noi vrem să fim apreciaţi la justa valoare! Atât şi nimic mai mult!
 
Muzica vine, mai nou, în stradă, în spaţii neconvenţionale, în săli de cinema prin transmisii directe de operă… S-a schimbat ceva în managementul cultural. Ce proiecte aveţi în acest sens pentru Constanţa?                                                           
Proiecte ar fi diverse şi numeroase. Dar una e să vrei, alta e să poţi. Din anul 2004 s-au închis multe drumuri, altele noi se întrevăd, dar e greu să le răzbaţi. E bine ca spectacolul muzical să ajungă în stradă, la public, dar este minunat să găzduieşti la tine acasă, în sala de spectacol, oaspeţii dragi, spectatorii, care savurează în tihnă, în ambientul clasic şi tradiţional, spectacolele de operă şi balet clasice şi tradiţionale. Sunt de acord cu festivalurile în aer liber. Şi noi suntem promotorii unui festival născut acum şapte ani - din păcate, nu în Constanţa -, Festivalul „Opera Nights“, organizat de CJ Hunedoara şi primăriile oraşelor Deva şi Hunedoara, şi susţinut de teatrul de la Marea Neagră. Dar pentru un eveniment stradal de bun-gust şi de succes, este nevoie de o finanţare colosală, pentru a nu cădea în derizoriu şi în diletantism. Şi la capitolul „finanţare“, noi suntem necompetitivi.
Un gând pentru aniversarea a şase decenii de artă lirică la malul mării!                   
 
După şase decenii de artă lirică la Constanţa, visez ca zilele de aur ale Operei să se reîntoarcă. Pentru că ştiu că au existat aceste zile, cu invitaţi valoroşi, cu producţii generoase, cu public care preţuia fiecare spectacol şi cu speranţa că magia muzicii nu va dispărea niciodată. LA  MULŢI  ANI Teatrului Naţional de Operă şi „Oleg Danovski“! La multe stagiuni pline de farmec şi la mulţi spectatori fericiţi şi binecuvântaţi! Şi ştiu că, atunci când va reveni respectul pentru cultură, va reînvia şi siguranţa unei vieţi trăite în pace, înţelegere şi iubire!