Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2013. „Plimbăreţii din Edinburgh“ de Mihuţ Arsene, clasa a XI-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Mihuţ Arsene, clasa a XI-a B, publicat în numărul 2 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Atenţie! Următoarea istorisire este bazată pe întâmplări reale. Există probabilitatea să nu înţelegeţi nimic, dar fiţi fără grijă, nici eu nu am înţeles mare lucru din ce s-a întâmplat.

Iată-mă, un mândru românaş pe plaiurile veşnic ploioase ale Scoţiei. Mă plimbam alături de împiedicatul meu camarad de drum, Mihai, pe străzile înţesate de turişti ale Edinburghului. Probabil vă întrebaţi cum am ajuns tocmai noi în acel colţ îndepărtat de lume. Şi noi ne-am întrebat o perioadă ce a fost în capul nostru când ne-am înscris la acea şcoală de vară. Răspunsul: nimic. 

Profitând de puţinul timp liber pe care îl aveam, ne plimbam alene, conversând despre lucruri importante. Discutam în contradictoriu despre… influenţa muzicii clasice arta contemporană (Eeeei?!… Suntem tari sau nu?!). Sau ne certam cine să stea la geam pe drumul de întoarcere?!… Ţin, totuşi, să afirm că era prima variantă! Cuprinşi de febra discuţiei intelectuale, nici nu ne-am dat seama că habar n-aveam în ce zonă a oraşului ne aflăm. Ne-am oprit puţin să inspectăm zona, dar ne-am întors rapid la arta contemporană/dispunerea noastră lângă geamul autobuzului. 

În plină dezbatere, am aruncat o privire aleatorie în dreapta mea şi am observat, puţin contrariat, o clădire. Probabil vă întrebaţi ce poate fi aşa interesant la o clădire. Ei bine, în acel imobil se afla o încăpere securizată de o uşă masivă, acum deschisă, iar pe peretele opus intrării se puteau vedea o mulţime de afişe. 

Îmi trec ochii rapid peste un afiş care zicea aşa: «PUPIL HOLDS KNIFE TO GIRL’S THROAT». Poftim?! Ce?! Îi împărtăşesc lui Mihai descoperirea, iar acesta, plin de curaj, mă anunţă că e de datoria noastră să mergem mai departe. În încăpere, şoc şi groază: toţi pereţii camerei (4, să nu existe discuţii!) sunt acoperiţi cu sute de afişe, care se preling şi pe tavan! Unul dintre afişe sună cam aşa: «GANG OF WOMEN ATTACK DISABLED TEENAGER». Cel de lângă el nu se lasă mai prejos: «GAS STAFF SUSPENDED IN WINNIE DE POOH SCAM».

Vă puteţi imagina curiozitatea din minţile noastre! (Mai mult în a mea, căci bravul Mihai îmi dă coate insistente să plecăm). 

Nu pot înţelege ce semnificaţie are încăperea şi mă gândesc să întreb pe cineva despre ce e vorba, dar în cameră nu mai este nimeni. Ghiciţi ce? În spatele nostru, lângă intrare, stă o domnişoară. Nu scoate niciun cuvânt, nici măcar nu se mişcă. Stă acolo, uitându-se prin noi. Încep să cred că nimeriserăm în sediul unei grupări religioase extremiste. Nu prea înţeleg eu arta, îmi zic, şi continuu să mă uit fascinat pe pereţi. 

Mihai, cu simţurile ascuţite şi gata să fugă în orice moment, vede o nişă într-unul dintre pereţi. Ne apropiem şi ne dăm seama că este o uşă, ne întoarcem către domnişoară şi-i dăm de înţeles că vrem să avansăm. Ca o veritabilă călăuză într-un ritual inițiatic, dă afirmativ din cap. Mergem (zi de vară până-n seară) preţ de câţiva paşi şi ajungem, desigur, într-o cameră întunecată. Pe peretele din faţa noastră e proiectat un film: un grup de indivizi cântă imnuri religioase pe un bulevard. Ne holbăm hipnotizaţi la filmul din faţa ochilor noştri… Brusc, mă trezesc din reverie, plasez un cot blând în coaste lui Mihai şi-l îndemn să plecăm în cea mai mare viteză. Surpriză! Mihai era acum cel captivat. După un şut (al meu) bine plasat în tibie (a lui), plecăm. Ajunşi din nou afară, în fine, răsuflăm uşuraţi şi ne reluăm discuţia (Deşi nu este relevant, până la urmă eu am fost cel care a stat la geam. Pe Mihai îl durea prea tare tibia ca să protesteze.). 

Acum ar trebui să vă lămuresc care era treaba cu neobişnuita expoziţie, dar nu o voi face. Nu pentru că vreau să termin articolul în plin mister, ci pentru că nici eu nu ştiu despre ce era vorba. Am căutat pe Internet, am întrebat în stânga şi-n dreapta, dar nu am găsit pe nimeni apt să mă dumirească. Trebuie să vizitaţi Edinburgh ca să dezlegaţi misterul. Nici nu ştiţi în ce chestii interesante puteţi nimeri.“, de Mihuţ Arsene, clasa a XI-a B

Articol și foto preluate de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre


Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul II, din Biblioteca Virtuală 

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

Citește și: 

Revista Zări Alb AstreZăriAlbAstre2013- „Ghidul constănţeanului estival“ de Sebastian Stamen, clasa a XI-a B