Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2021. „Învățământul românesc în pandemie“ de Andreea-Augustina Constantin, clasa a XI-a B, și Olivia-Maria Murariu, clasa a X-a C

Redăm în cele ce urmează articolul scris de de Andreea-Augustina Constantin, clasa a XI-a B, și Olivia-Maria Murariu, clasa a X-a C, publicat în numărul 1 din anul X al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„Cu trei săptămâni înainte de începerea anului școlar 2020-2021 46% din părinți nu știau nimic despre cum sau când copiii lor aveau să se întoarcă în bănci. Acesta este unul dintre motivele care a declanșat criza de comunicare și care i-a făcut pe actanții actului educațional să tragă un semnal de alarmă. 

Inițial, s-a vehiculat începerea școlii în sistemul online, urmând ca de la 1 octombrie să revenim fizic în bănci. Ideea a fost curând revocată, întrucât 900.000 de elevi nu aveau posibilitatea de a accesa platformele folosite pentru școala online, iar strângerile spontane de device-uri nu puteau acoperi decât o insignifiantă parte din numărul necesar. 

A avut loc o descentralizare a deciziei legate de revenirea în bănci. Circumstanțele începutului de an școlar au fost lăsate la latitudinea fiecărei instituții de învățământ, în funcție de cele trei scenarii și de aprobarea venită din partea Direcției de Sănătate Publice a fiecărui județ, părând cea mai bună soluție. 

O nouă statistică din luna octombrie ne-a arătat cum elevii aflați în nevoie au fost uitați de către autorități, după luni în care ar fi avut ocazia să acționeze. 18% din elevii care ar fi trebuit să urmeze cursurile în mediul virtual nu aveau de pe ce să o facă și, din păcate, răspunsul la întrebarea «Ce s-a întâmplat cu cele 80.000 de tablete promise de către Minister?» a venit mult prea târziu. 

La începutul lunii noiembrie, ne-am confruntat din nou cu o situație de care toți ne temeam. Constanța a intrat în carantină, iar toate unitățile de învățământ și-au mutat activitatea în online. Luna decembrie a venit cu o nouă provocare pentru elevii constănțeni, și anume lupta pentru acordarea corespunzătoare a burselor școlare, în formula stabilită de lege. 

A urmat o altă serie de schimbări ale cadrului legislativ, în urma căreia s-au luat măsuri pentru eliminarea tezelor semestriale și s-a reglementat folosirea camerei video în timpul orelor de curs, obligatorie doar atunci când elevii sunt evaluați de către profesor. Acestea nu au fost singurele schimbări care au avut loc. Începând cu al doilea semestru, elevii claselor a opta și a douăsprezecea au revenit fizic la școală, cu promisiunea că nu se vor întoarce la ore online, tocmai pentru a-i ajuta la pregătirea pentru examene. 

Iată că la mai bine de jumătate de an de la începerea școlii, ne confruntăm din nou cu lipsa de comunicare și cu deciziile luate de pe-o zi pe alta: ne pregătim pentru o lună întreagă de vacanță, iar aceeași elevi care au fost asigurați că vor rămâne în bănci până la susținerea examenelor naționale se întorc acum în spatele ecranului. 

În cadrul Colegiului, orele se desfășoară pe Google Classroom și susținem teste și ascultări online. Pentru a nu petrece mai mult timp decât este indicat la calculator, durata unei ore de curs s-a micșorat la 40 de minute, iar pauzele au devenit de 10 minute. 

Problemele, încercările neroditoare și confuzia persistă încă de la debutul pandemiei. Anul trecut scriam în numărul anterior al revistei că «la nivelul MEC comunicarea a lipsit» și observăm că persistă și astăzi. În martie anul trecut condamnam faptul că măsurile luate de minister nu erau clare, notarea și participarea la ore erau opționale, iar despre accesul la aceste ore pentru toți elevii nici nu mai vorbim. Acum, la fix un an distanță, vedem cum, din lipsa consultărilor și comunicării, vom avea o vacanță de primăvara de patru săptămâni, fără un motiv clar, în mijlocul semestrului. 

Principala neînțelegere a pornit de la folosirea creșterii numărului de cazuri ca justificare, ipoteza fiind desființată de către elevi, profesori și specialiști. Dacă situația epidemiologică cerea ca elevii să nu participe fizic la școală în acele două săptămâni dintre vacanțele de primăvară, se putea trece la orele online la nivel național, precum în anul școlar precedent. 

Nu ne oprim la problematica comunicării, ci continuăm să le trecem în revistă pe celelalte. Oare aceste schimbări de scenarii, măsuri și reglementări nu au provocat pentru celor trei milioane de elevi confuzie? Chiar noi, membrii Biroului Executiv, eram neputincioși în fața întrebărilor elevilor, căci nu știam nici noi schimbările acestea decise tacit, fără consultări. 

În cel de-al doilea semestru al anului şcolar 2019-2020, când primele ordine oficiale de carantinare au sosit pe nepregătite, trecerea actului educaţional în sistemul virtual a fost una grăbită. La început, nici liceul nostru nu a reușit să se mobilizeze pentru a-și desfășura activitatea pe o singură platformă, ulterior reușind să rezolve acest aspect. 

Deși totul a lovit pe nepregătite, promptitudinea de care a dat dovadă conducerea liceului în anul şcolar ce a urmat este remarcabilă. Toți cei implicați în actul educațional au învățat din propriile greşeli, confirmându-se încă o dată deviza istorică prin care s-a remarcat de-a lungul timpului acest colegiu. 

Majoritatea cadrelor didactice şi auxiliare a reuşit să se acomodeze acestui mediu digital, indiferent de barierele generaţionale. Din păcate, comoditatea ce ne-a acaparat pe toţi din cauza lipsei de deplasare şi superficialitatea cu care am tratat orele de curs vor fi greu de diminuat. Trebuie să admitem că este o «stradă cu două sensuri» și că aceste elemente sunt prezente în ambele părți, și cea a profesorilor, şi cea a elevilor. 

Toți am fost afectați de lipsa contactului fizic cu școala «tradițională», iar orele online, fie ele chiar ținute de către profesor din clădirea liceului, nu au putut replica experiența de care ne era dor. Din păcate, orele online au mai evidențiat o dificultate: lipsa interacțiunii elevilor cu profesorii, din cauza barierei pe care mulți am numit-o «bulinele colorate de pe Meet», determinată de mai mulți factori. 

Studiind publicațiile făcute de elevii reprezentanți ai liceului nostru de-a lungul anilor, am regăsit o temă recurentă: necesitatea îmbunătățirii învățământului, pentru a-l aduce la o formă potrivită timpurilor în continuă modernizare. 

Fie că s-a vorbit despre programa școlară, fie că au fost semnalate probleme de comunicare între elevi și profesori, acestea par încă să fie fapte neabordate. Așadar, apare o simplă întrebare: va avea loc așa-zisa «reformă a învățământului»? 

Nenumăratele proiecte desfășurate pentru identificarea punctelor slabe (cum ne place să le spunem problemelor), planuri de digitalizare și inițiative ale elevilor nu au creat nicio schimbare majoră care să poată sta la baza reformei. Constant apar situații care ne dau cu câțiva pași în spate. 

Situații create de adulții care ar trebui «să știe mai bine», dar care neglijează respectarea legii, considerând-o un detaliu nesemnificativ în schema mare a învățământului diminuează șansele de a se realiza schimbarea. 

Cum ne putem aștepta la o reformă salvatoare când zilnic elevii trebuie să se lupte pentru drepturile câștigate anterior, de la burse și la transport gratuit, până la dreptul constituțional la educație (art. 32, alin. 4, «Constituția României»)? 

Pandemia a forțat autoritățile să grăbească procesul de digitalizare, însă nici măcar necesitatea acută de dispozitive pentru orele online nu i-a făcut să acționeze așa cum ar fi trebuit. Lipsa accesului la educație a peste 200.000 de elevi, la aproape un an de la intrarea în sistem on-line, demonstrează «importanța» pe care decidenții o acordă educației. 

Învățământul va începe să fie așa cum doreau predecesorii noștri atunci când nu va mai fi un câmp de luptă.“, de Andreea-Augustina Constantin, clasa a XI-a B, și Olivia-Maria Murariu, clasa a X-a C

Articol preluat de pe site-ul revistei Zări Alb Astre