Să cunoaştem şi să recunoaştem valorile Recordmenul naţional Mihnea Andrei Panţu - „Mai bine rezolvaţi un cub Rubik decât să staţi pe telefon!” (video)

Inventat în 1974 de către sculptorul şi profesorul maghiar Erno Rubik, cubul care-i poartă numele este considerat jucăria vândută cel mai bine, cel puţin până în 2005 contorizându-se 300 de milioane de bucăţi.
 
La noi, cubul Rubik a fost redescoperit după ce, în anul 2015, câştigătorii concursului „Românii au talent“ uimiseră România cu dexteritatea lor. La ora actuală sunt circa 400 de pasionaţi români legitimaţi, iar la nivel mondial, în jur de 100.000.
 
Şi constănţenii au... recordmenii lor, Mihnea Andrei Panţu, elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Ovidius“, deţinând nu mai puţin de patru recorduri naţionale la cubul Rubik, detronându-i chiar şi pe doi dintre câştigători.

Mai mult, Mihnea a organizat, în vară, împreună cu Asociaţia de Speedcubing (preşedinte - Mihai Căpăţinescu), un concurs internaţional chiar în aula Liceului „Ovidius“, sprijinit fiind de diriginta lui, prof. Mirela Dănilă. La acest concurs s-au prezentat 60 de competitori din toată lumea.
 
Are acasă o colecţie de 60 de cuburi Rubik, pe care le-a acumulat în cinci ani, adică o investiţie de circa 1.000 de euro, dar şi peste 60 de medalii, obţinute în trei ani de competiţii.

- De unde a apărut această pasiune?

- Aveam doi colegi - Alexandru Stoica şi Matei Niţă - care rezolvau prin clasa a V-a cubul şi m-a atras acest gen de provocare. Cam de prin 2015, când i-am văzut şi eu pe câştigătorii de la Pro TV, am început să mă antrenez mai intens. Iniţial, m-a învăţat tatăl meu o metodă care îmi lua cam trei minute, dar, aprofundând, am ajuns la un minut. A urmat însuşirea etapei de avansaţi, care e total diferită, având vreo 119 algoritmi, care mi-au luat vreo patru luni până i-am învăţat. Dar am ajuns să rezolv cubul în zece secunde... de la trei minute.
 
- Dacă vorbeşti de algoritmi, înseamnă că are legătură cu matematica?
- Nu neapărat. Chiar nu trebuie să fii olimpic la matematică pentru a putea rezolva un cub. Se fac scheme pe hârtie, iar algoritmii sunt formaţi din litere, gen R (right), U, R prim, B, care corespund mişcărilor pe cub. Algoritmii sunt nişte succesiuni de mişcări, dar mare parte se bazează pe intuiţie. La început, ţin minte algoritmii în cifre şi litere, dar apoi îmi intru în mână şi nici nu mă mai gândesc la ei. Când eram mai mic, stăteam acasă mai mult cu cubul în mână decât să învăţ, dar acum doar exersez maximum două ore pe zi.

- Şi totuşi, eşti olimpic la matematică?

- Cea mai bună clasare la olimpiada de matematică am avut-o prin clasa a VII-a, locul trei la etapa judeţeană. În schimb, la limba franceză era să ajung la faza naţională, de vreo patru ori, dar am tot ieşit ba pe locul IV, ba pe locul III. Mda, unii cred că trebuie să fii olimpic sau tocilar să faci astfel de cuburi, dar este o minciună. Mai bine rezolvă un cub Rubik decât să stai pe telefon!

- Dar la cubul Rubik care sunt performanţele tale?

- Prima competiţie la care am participat a fost aici, în Constanţa, în 2013, chiar dacă ştiam că nu sunt foarte bun. Am făcut 54 de secunde la cubul clasic. Apoi am tot participat şi mă clasam în primii 20. Anul trecut, am participat la Bucureşti, unde am obţinut un record naţional la o piramidă şi şase medalii: una de aur, două de argint şi trei de bronz şi de atunci am început să mă ridic, ajungând în primii trei. Am reuşit să-mi răstorn propriul record de nouă secunde la clubul clasic, să-l aduc la şapte secunde. De atunci am mai stabilit un record la cubul 6x6, cam de două ori mai mare decât un cub normal, şi mi-a luat vreo două minute, fiind primul din România care reuşeşte sub trei minute. Un alt record am stabilit la cubul 7x7 - de 3,20 minute. Iar la Rubik's clock am recordul naţional de opt secunde.
 
Cu ochii închişi, mi-a luat patru minute, cu tot cu memorare. Iniţial, memorez cubul, notez fiecare piesă şi mă gândesc la locul în care ar trebui să ajungă şi astfel îmi formez un şir de cifre. Când am terminat acest şir, înseamnă că am rezolvat cubul, deci pot să-mi scot banda de la ochi.

 - Te ajută la şcoală sau în plan personal acest gen de pasiune?

- Se duce cumva spre matematică şi logică, pentru că trebuie să ai o memorie vizuală foarte bună, în rest, îmi exersez memoria. Şi mă relaxează, dar sunt curios şi până unde pot să ajung rezolvând o astfel de jucărie. Plus de asta, toată lumea spune că sunt extrem de calm şi calculat în situaţii-limită.
 
Cât despre viitorul pe care şi-l doreşte, ne-a mărturisit că vrea să se facă pilot de avioane.