Agricultura și creșterea animalelor în Dobrogea anului 1941 (II)

Potrivit recensământului agricol întocmit pe 6 aprilie, anul de referinţă, România avea un număr de 2.257.000 de proprietăţi şi exploatări agricole. Dintre acestea, un procent important îl formau proprietăţile foarte mici, de sub un hectar, care erau în număr de 524.549!
 

 
În Dobrogea, exploataţiile agricole individuale erau pe o suprafaţă de 70.638 ha, dintre care 37.692 ha în jud. Constanţa şi 32.940 ha, în judeţul Tulcea. Cele mai multe dintre proprietăţi erau însă cele cu suprafeţe de 1-3 hectare, acestea fiind în număr de 792.969. De asemenea, în întreaga ţară s-au consemnat 415.921 de proprietăţi cu 5-10 hectare şi 100.932 de 10-20 hectare. La polul opus, referindu-ne la marile proprietăţi individuale, avem 631 de proprietăţi de peste 500 de hectare şi 1.690 de moşii cu 200-500 ha.
 
Studiul a relevat faptul că în judeţul Constanţa existau în 1941, în principal - fie proprietăţi mici de până în 10 ha, fie mari - de peste 200 ha, şi mai puţine proprietăţi mijlocii. Spre exemplu, exploataţiile agricole de 5-10 ha atingeau în întreaga Dobroge un procent de 27,8% din totalul suprafeţelor agricole individuale. Este foarte mult, dar acest lucru se explică prin faptul că în primele trei decenii ale secolului, în ţinutul dintre Dunăre şi Mare au existat numeroşi beneficiari ai legilor de împroprietărire şi de populare, veterani, colonişti etc.
 
Încercarea guvernelor interbelice de a atrage în Dobrogea populaţie din alte regiuni istorice a condus la o accentuare şi, implicit, la o dezvoltare a activităţii agricole în zonă. Nu doar oamenii obişnuiţi fuseseră atraşi în Dobrogea. Moşiile mari din judeţul Constanţa depăşeau de 4 până la 8 ori media pe ţară, multe dintre ele aparţinând unor persoane bogate venite din alte regiuni ale ţării.
 
Judeţul Tulcea stătea mai bine cu exploataţiile agricole individuale de 10-20 ha, categorie în care depăşea de trei ori media pe ţară. Un des întâlnit tip de exploatare agricolă în judeţul Constanţa era acela în care o proprietate era lucrată atât de familia deţinătoare, ajutată însă şi de muncitori angajaţi. În judeţul Tulcea, se apela mai puţin la muncitori angajaţi, tipul cel mai des de proprietate individuală fiind acela lucrat doar de familie, şi de toţi membrii acesteia. Combinând cifrele celor două judeţe, reiese că în Dobrogea 50% din totalul exploatărilor agricole erau lucrate de familiile deţinătoare. Astfel, în toată provincia erau 9.392 de proprietăţi lucrate de familia deţinătoare + muncitori şi numai 921 de proprietăţi (moşii), lucrate doar de lucrători angajaţi. Dintre acestea, 702 proprietăţi erau în jud. Constanţa şi doar 219 în jud. Tulcea.
 
Concluzionând cu privire la încadrarea tuturor exploataţiilor agricole individuale, trebuie spus că în întreaga provincie existau 70.638 de astfel de proprietăţi, dintre care 37.692 în judeţul Constanţa iar restul în jud. Tulcea.
 
Producţia cerealieră, creşterea animalelor, viticultura, pescuitul sau apicultura reprezentau principalele domenii de activitate preferate de către dobrogeni. Ca exemplu, aproximativ 44.000 de ha din suprafaţa Dobrogei sunt destinate câmpurilor de cereale. În ceea ce priveşte viticultura, întreaga provincie are 636 de hectare cultivate cu viţă-de-vie, Tulcea depăşind la acest capitol judeţul Constanţa: 367 ha, faţă de 269 ha.
 
Creşterea animalelor, o activitate specifică Dobrogei, era efectuată, oficial (pe păşuni, islazuri, imaşuri etc.), pe o suprafaţă de 4.846 ha (2.072 în jud. Constanţa şi 2.774 în jud. Tulcea). Apicultura se efectua pe o suprafaţă totală de 55 de ha, doar Tulcea având 40 dintre acestea. Nord-dobrogenii erau primii la stupi, dar Constanţa era judeţul care excela la grădini de zarzavat, având 109 hectare destinate acestei activităţi (faţă de 78 ha -Tulcea).
 
Dobrogea a fost mereu un ţinut al crescătorilor de animale, aşa că cifrele înregistrate la recensământul din aprilie 41 nu trebuie să ne surprindă. Erau înregistraţi nu mai puţin de 98.675 de cai, dintre care peste 60.000 erau crescuţi în jud. Constanţa. Aşa cum era însă de aşteptat, în ceea ce priveşte creşterea animalelor, Dobrogea stătea excelent la capitolul ovine, iar aici trebuie să ţinem seama şi de faptul că turmele de oi erau păşunate pe suprafeţe destul de mici de teren (faţă de alte provincii româneşti). Chiar şi aşa, existau nu mai puţin de 1.093.498 de oi în tot ţinutul danubiano-pontic. Aproape 800.000 erau crescute în jud. Constanţa, iar restul (316.734), în judeţul vecin. De asemenea, existau 84.983 bovine în toată Dobrogea şi 87.929 capete de porcine.
 
Tulcea avea întâietate la creşterea caprinelor, înregistrând un total de 6.682 de capete din totalul de 8.766 pe toată provincia. Creşterea păsărilor de curte era, de asemenea, una preferată de dobrogeni, fiind consemnată deţinerea unui număr total de 816.561 de găini şi cocoşi (545.743 de păsări doar în jud. Constanţa). În ceea ce priveşte stupii de albină, existau aproape 10.000 în toată provincia, din care 7266 numai în jud. Tulcea.
 
Încheiem acest material făcând referire la modul în care se făcea agricultură la începutul anilor 40. Oamenii câmpului foloseau uneltele şi metodele tradiţionale pentru că cele moderne, industriale, deşi apărute, nu erau la îndemâna oricui. Utilajele moderne şi scumpe erau accesibile doar marilor moşieri, iar omul simplu nu putea ajunge să beneficieze de ele decât dacă lucra cu ziua, angajat pe proprietatea bogatului.
 
O statistică legată de uneltele, utilajele şi maşinile folosite în agricultură ne demonstrează acest lucru. Astfel, în toată provincia existau 43.794 de pluguri, cca 31.000 de grape şi cca 31.000 de rariţe. Semănători nu sunt consemnate decât în 1393, din care 1.275 în mult mai industrializatul judeţ Constanţa şi doar 118 în Tulcea. La fel, existau 7.154 de secerători, dintre care doar 987 erau în judeţul Tulcea. Transportul produselor agricole se făcea în primul rând cu care şi căruţe, fiind consemnate 46.041 de astfel de vehicule în toată provincia.
 
Cifrele oferite de recensământul din 1941 sunt în măsură să ne arate o Dobroge bogată înaintea unui nou război mondial, o Dobroge care mergea pe un drum ascendent din punctul de vedere al dezvoltării şi modernizării în toate sectoarele de activitate. Din păcate însă, acest drum avea să îi fie blocat, odată ce întreaga Românie a intrat în neagra şi tulburata zodie a conflagraţiei mondiale...
 
Bibliografie
 
Recensământul agricol al României din 1941, vol.I -Institutul Central de Statistică, coordonator Roman Crasin, Editura Institutului Central de Statistică, Bucureşti V, Splaiul Unirii nr.28, 1945
Anuarul Statistic al României 1939-1940, Institutul Central de Statistică, coordonator Sabin Manuila, Editura Imprimeria Naţională, Bucureşti, Splaiul Unirii, 1940
 
Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustraţie din cartea „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieaţă românească“ , disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Agricultura şi creşterea animalelor în Dobrogea anului 1941 (I)